Sistem

Ceaușescu, nu fi trist, avem tot un securist!

Aseară, la canalul unei canalii fugite într-o direcție necunoscută, mustăciosul de Teleorman se jeluia cu toți dinții că iese lumea-n stradă, că-s indignați oamenii de mocăiala lui Iohannis, că nu-i mai poate stăpâni. E cam greu de imaginat că asistații care votează PSD s-ar fi dezlipit de poarta din fața casei, unde așteaptă non-stop alocațiile și indemnizațiile, ca să vină în Bucale și să-l dea jos pe Iohannis, dar parcă vedeam legiunile de pensionari luând cu asalt Cotroceniul, care cu furci, care cu topoare, care cu tigăi sau drujbe proaspăt luate de la promoție.

Codruța bate Toba

Nu știu cine a zis, dar bine a zis: de-ăștia cocoțați în fruntea bucatelor în ultimii 26 de ani, doar două doamne ne mai scapă – Doamna cu Coasa și doamna Codruța. Fiindcă, dacă ați remarcat, mafioții, hoții, tâlharii la drumul mare și chiar criminalii deghizați în politicieni nu se cărăbănesc de pe scenă decât ori cu picioarele înainte și șireturile legate, ori cu mâinile înainte, de asemenea legate, dar nu cu șireturi, ci cu cătușe. În rest, ne conduc, ne sfidează și ne umilesc cu voioșie, căci votează prostimea cu ei în prostie.

Cui îi e frică de Nicușor Dan și Marian Munteanu?

Tocmai am trecut prin niște alegeri în care ne-am dat seama cât de prost a fost Brucan că le-a dat doar două decenii românilor să se deștepte, când ăștia nici după două milenii nu cred că s-ar dezvăța să voteze pe zahăr și ulei. După asemenea alegeri, în loc să se întrebe de ce naiba imbecilii aleg cu precădere penali, ba chiar corupți aflați deja în pușcărie, și nu oameni cinstiți, ce face presa mea? Ce să facă, se apucă să arunce cu noroi nu în pușcăriabili, ci în cei care doresc să schimbe ceva.

Am aflat unde e Condrea: la loc cu verdeață!

Decupată parcă dintr-un scenariu prost de film cu mafioți, adaptat la realitățile din România – cu singura excepție că niciun actor nu mănâncă ciorbă – presupusa moarte a patronului Hexi-Pharma pornește de la premisa greșită că avem toți pene pe spate, ciungă-n păr și ulei de la PSD/PNL în sacoșe. Atâta amatorism n-am văzut nici la brigada artistică a Căminului Cultural din Corocăiești!

Lumea dosarelor dospite în sertar

Nu știu să fi existat vreodată un sistem mai idiot, mai plin de bube și mai hidos decât cel bazat pe dosare, pe munca turnătorilor și a urechilor ciulite, gata să pună pe hârtie amantele, bancurile, înclinațiile pidosnice, pupatul patrafirului, cartușul de Kent, apartenența la grupuri socio-culturale sau înjurăturile spumoase.

Achimaș – pe făraș. Sistemul rezistă

Mai știți reclama aia penibilă la nu știu ce fixativ, cu ”Londra, ploaie cu clăbuci, Paris, vânt puternic, Moscova, gerul naibii. Coafura rezistă”? Ei, cam așa ceva s-a întâmplat și cu miniștrii Sănătății din ultimii ani: au zburat, care mai de care, luați de vânt, bătuți de viscole și spălați de ploi, dar sistemul medical corupt și criminal a rămas, ca dat cu fixativ. Acum, a venit rândul lui Achimaș-băiat-de-oraș să demisioneze. Aparent, a făcut asta pentru că are onoare și nu vrea să rămână cu ea nereperată. În realitate, a fost ejectat chiar de sistem, care știe că nimeni nu e de neînlocuit și care, din când în când, acceptă să i se mai taie un cap, pentru ca restul capetelor să supraviețuiască, devenind și mai avide și mai nesătule.

O vacă belgiană numită TAROM sau despre zborul sublim al păsăricii stewardesei

Oricât de multe eforturi aș depune nu găsesc nimic surprinzător sau special, nu se observă nici un simptom de însănătoșire a companiei în demiterea managerului Tarom, Christian Heinzmann.

România ca o glumă. Practic, murim de râs.

Regret foarte mult, până la ciudă, că Antena 3 era să (nu) fie evacuată și că francezii l-au prins pe Gregorian Bivolaru. Regret și că sirienii au început să intre cu forța în Europa, dar și că DiCaprio a luat, în sfârșit, Oscarul. Regret fiecare știre de mare audiență difuzată din ianuarie încoace în România, pentru că fiecare astfel de știri acoperă un pic ceea ce ar trebui să fie un subiect de dezbatere națională.

Despre vuvuzeaua vremelnică și paralizia unui sistem

Știți de ce orice fâs durează câteva zile? Pentru că oamenii ce ar putea să vorbească articulat, cu argument și dovezi, cu greutate în frază, nu o fac. Sindicatele lor tac. Uneori mai cad avioane sau motociclete-n găurile străzii, își mai despică țeasta câte un pilot sau vreun polițist tembel ia șpaga-n văzul lumii și nu mai poate fi acoperit țambalul. Sunt cazuri. Sunt firfirici, cum ar spune turcul. Tăcerea din sistem e ca o plapumă cu fulgi de gâscă, acoperă tot, de la unghiile căprarului pân' la bărbia generalului.

S-a inventat aparatul care îți spune dacă prietena ta e curvă

Ford a prezentat un sistem revoluționar: aparatul care citește semnele de circulație de pe marginea carosabilă, iar mașina încetinește automat, funcție de viteza maximă ce apare pe indicator. Imediat după prezentare, doctor-inginerii chinezi din Dragonul Roșu au lansat un tip de aparat ce scanează persoanele care așteaptă la ocazie pe marginea drumului.

Accederea șantajabililor la putere

Majoritatea celor care și-au dat Bacalaureatul înainte de 89 au citit Dostoievski – așa că știu despre ce anume vorbesc. Pentru ceilalți, obișnuiți cu cariere copy-paste ca Victor Ponta, fac un mic rezumat. Unul dintre personajele romanului “Demonii”, Nikolai Stavroghin, un dolce far niente cu ambiții de parvenire, urma să fie promovat lider într-o organizație politică secretă, de sorginte socialistă, extremistă și subversivă în raport cu instituția monarhică a statului de la acea vreme. Ca să fie acceptat ca lider de către membrii organizației respective, el trebuia să devină șantajabil – pentru a putea fi înhămat la carul organizației și să poata fi ținut/mânuit cu căpăstrul șantajului.

România dosarului bine făcut (II)

Imediat după decembrie 1989 mi-am zis: gata, suntem la o cotitură, nimic nu se mai poate schimba, România este pe drumul cel bun. Cotitura am văzut-o cu ochii mei: ședință de constituire a CFSN în intreprinderea unde lucram (să existe continuitate, tovarăși) și cooptarea studenților în consiliile facultăților, cu un cuvânt hotărâtor de spus, de așa manieră încât toți asistenții universitari și lectorii au ajuns curând profesori după ce și-au mazilit șefii de catedră, osificați în funcția de profesori. Vă sună cunoscută partea cu osificarea în funcții? Asta până când n-a mai fost așa de multă nevoie de cuvântul studenților în acele consilii - așa că reprezentanții studenților au fost “obeidificați”.

Ping-pong cu Sănătatea

În curtea din fața blocului în care am copilărit, era o masă de ping-pong turnată din beton, vopsită-n verde și cu marginile și delimitările de câmp de joc în alb. Nu știu cum se face dar parcă masa respectivă fusese livrată “de nouă” cu colțurile țăncușite (sparte) și cu nenumărate alte lipsuri (goluri) în suprafața de joc.

Lajos Kristof, antrenor de genii: "Sistemul de învăţământ a ajuns un cimitir al elevilor inteligenţi"

Într-o ţară în care mediocritatea a devenit un standard, iar inteligenţa a ajuns să fie considerată „maladie”, soarta geniilor nu poate fi decât ingrată. Există însă visători – precum Lajos Kristo ...

Vot uninominal sau cenzitar?

Succesul paranormal al Partidului Poporului Domnul Dan Diaconescu a readus în discuție două marote ale intelectualilor radicali: votul trebuie să fie obligatoriu și, dacă se poate, cenzitar. Se ...