Demisie

Şi fără Cosmin, Naţionala tot este Contra fotbalului

Cosmin Contra a renunţat la funcţia de selecţioner al echipei naţionale de fotbal a României, iar după cum au declarat şi jucătorii, decizia a fost luată înainte ca Spania să-l salute cu manita.

Ciordachele a plecat, ciorditorii rămân

Dacă v-ați scuturat deja praful pe care vi l-au aruncat guvernanții în ochi, odată cu stârvul ministrului Justiției, haideți să stăm strâmb, ca să judecăm drept și să pricepem cum devine chestiunea. Carevasăzică, după zece zile de proteste masive, cu sute de mii de oameni în stradă, ce face dictatorul wannabe al României, ayatollahul Dragnea din Teleorman? Renunță la cea mai umilă dintre slugile sale, la o creatură care pare să fi învățat, la școală, doar să se semneze, ca să-și pună numele pe cele mai penale decizii.

Noi vrem schimbare, ei ne dau sfidare

Când zece oameni îți spun că ești beat, te duci la culcare. Dar când aproape un milion de oameni ies în stradă să-ți spună că nu ești premier, ci doar sclavul obedient al unor pușcăriabili fără scrupule, ce mai cauți la guvernare? Aseară, România a fost luminată de sute de mii de sclipiri, însă asta n-a schimbat nimic, căci în următorii patru ani tot în beznă ne vom afla. Pentru că astăzi, România e o țară a luptei dintre lumină și întuneric: câtă diferență dintre tinerii luminoși, exuberanți și cuminți din Piața Victoriei și bătrânii înnegurați, orbiți de ură, otrăviți de propaganda mincinoasă a televiziunilor, din față de la Cotroceni.

Am scăpat de-un mitoman, ne-am trezit c-un piroman!

Încă de când lui Lenin i-a trecut prin scăfârlia aia cheală să devină un țar roșu peste zeci de milioane de mujici, singurul dialog acceptat de comuniști a fost cel al bâtei și al glonțului în ceafă. Nici la noi n-a fost altfel, de când ciuma roșie s-a instalat, în 1945, peste țară. Ce diferență este între spărgătorii mitingului monarhist din 8 noiembrie 1945 și derbedeii de galerie care azi-noapte și-au făcut de cap prin București, sub ochii indulgenți ai jandarmilor? Ce diferență este între milițienii care, pe 13 iunie 1990 raportau, scrofuloși la datorie, în stație ”Vă rog să-l informați pe domnul președinte Iliescu, dăm foc la toate autobuzele, așa cum a fost înțelegerea”, și actualul ministru de Interne, care i-a lăsat cu bună știință pe huligani să-și facă de cap?

DNA, arată-ți vlaga: bagă-i pe toți după Blaga!

Ca să nu mai plângă pușcăriabilii gen Dragnea, Oprea, Ghiță, Băsescu sau teoloaga Udrea toată ziulica la televizor că, vezi Doamne, numai pe ei îi saltă potera DNA, în timp ce cu ăia de la PNL n-are nimic, uite că procurorii au făcut un pustiu de bine și l-au băgat puțin în zgardă pe buldogul Blaga, dovedind, încă o dată, că în privința săltatului de corupți sunt, ca tot românul, imparțiali.

5 motive pentru care Oprea mai stă o săptămână la Palat

Săptămâna trecută, Tovarăşul Generalul - Excelenţa Sa - Doctor în drept Gabriel Oprea a luat la cunoştintă că ni s-a făcut atât de silă de el încât, ca să oprească răzmeriţa pulimii, a anunţat că ne scuteşte de chinurile reprezentării în Parlament a intereselor poporului. Pulimea s-a bucurat, a simţit că nu s-a răsculat degeaba.

Codruța bate Toba

Nu știu cine a zis, dar bine a zis: de-ăștia cocoțați în fruntea bucatelor în ultimii 26 de ani, doar două doamne ne mai scapă – Doamna cu Coasa și doamna Codruța. Fiindcă, dacă ați remarcat, mafioții, hoții, tâlharii la drumul mare și chiar criminalii deghizați în politicieni nu se cărăbănesc de pe scenă decât ori cu picioarele înainte și șireturile legate, ori cu mâinile înainte, de asemenea legate, dar nu cu șireturi, ci cu cătușe. În rest, ne conduc, ne sfidează și ne umilesc cu voioșie, căci votează prostimea cu ei în prostie.

Seismologul Ponta gândeşte ca o Cizmă

Victor Ponta face valuri după cutremur, pe Facebook.

Viorele, hotărăște-te: i-au bătut sau nu jandarmii pe români cât ai fost tu premier?

În delirul de grandomanie care l-a cuprins de când face turul televiziunilor, uitând, de fiecare dată, să-și ia Rudotelul la el, Victor Ponta a declarat ieri că știa, pe surse sigure, că se pregătea transformarea României în Ucraina. Cică îl avertizase generalul Oprea Izmană, între o ciorbă de potroace și-o probă orală de doctorat cu secretarele, că masonii, bubulii și marțienii pregătesc debarcarea lui. Ponta se laudă că a fost un fel de Cuza Doi și a preferat să-și dea demisia, pentru binele țărișoarei. ”Se dorea să se întâmple în România ce s-a întâmplat în Ucraina, un fel de Maidan. Eu am spus, domne’, nici vorbă. Nu există în România jandarmi care bat oameni cât sunt eu premier”, a scos pe guriță, fără să i se clintească un mușchi dorsal, fostul premier.

Nigelul și-a făcut datoria, Nigelul poate să moară

Acum câteva zile, măscăriciul Boris a declarat că nu candidează pentru funcția de premier, fiindcă e greu să guvernezi Marea Britanie după ce ai pus-o pe butuci. Azi, și celălalt clovn care a pus umărul la BREXIT, Nigel Farage, a anunțat că se retrage. Pentru că, a spus el râzând senin ca un cimpanzeu care se hlizește la desene animate, ținta lui n-a fost să facă Marea Britanie ”mare din nou”, cum își propune, cu America, Donald Trump, clovnul de peste Atlantic. Ținta lui a fost să scoată, cu orice preț, țara din UE. Și a reușit.

În România, ca să faci revoluție, trebuie să dai mai întâi concert

Aseară, precum știți, a fost mare concert în Capitală. S-au adunat vreo 25.000 de oameni să asculte Queen, chit că formația asta fără Mercury e ca nunta fără lăutari și nechezolul fără năut. Teoretic, cei 25.000 de oameni au fost cam aceiași care l-au trimis astă toamnă pe Ponta acolo unde voia și mămica lui să-l trimită, dacă nu interzicea Ceașcă avorturile. Îi știm cine sunt: corporatiști, rockeri, hipsteri, băieți tineri, îmbrăcați dichisit, care când muncesc, muncesc, iar când se distrează, se distrează. Cu 25.000 de oameni poți, așadar, să faci multe lucruri bune. Să-i trimiți la un concert rock e doar ultimul dintre ele.

Achimaș – pe făraș. Sistemul rezistă

Mai știți reclama aia penibilă la nu știu ce fixativ, cu ”Londra, ploaie cu clăbuci, Paris, vânt puternic, Moscova, gerul naibii. Coafura rezistă”? Ei, cam așa ceva s-a întâmplat și cu miniștrii Sănătății din ultimii ani: au zburat, care mai de care, luați de vânt, bătuți de viscole și spălați de ploi, dar sistemul medical corupt și criminal a rămas, ca dat cu fixativ. Acum, a venit rândul lui Achimaș-băiat-de-oraș să demisioneze. Aparent, a făcut asta pentru că are onoare și nu vrea să rămână cu ea nereperată. În realitate, a fost ejectat chiar de sistem, care știe că nimeni nu e de neînlocuit și care, din când în când, acceptă să i se mai taie un cap, pentru ca restul capetelor să supraviețuiască, devenind și mai avide și mai nesătule.

Menaj a troa(că) la PSD

Trezit, ca românul, imparțial, din somnu-i cel de moarte, Valerică Zgonea a văzut și el ce-au văzut, de ani buni, milioane de votanți, și anume că împăratul Dragnea e gol. Greșeala lui a fost că a și spus în gura mare treaba asta. Zic greșeală pentru că, într-un partid de canibali, cum e PSD, nu trebuie să-ți dorești să-ți vezi dușmanul fript decât atunci când ești sigur că pe puțin jumătate din membri ar avea poftă să-l halească la grătar.

Arafat nu va demisiona până nu gestionează și un cutremur

Confruntat cu critici vehemente din partea multor români, care cred că, după atâtea tragedii întâmplate sub mandatul lui, ar trebui să demisioneze, Raed Arafat nici nu vrea să audă de demisie. Nici măcar după ce jurnalistul Cătălin Tolontan a demonstrat clar că secretarul de stat a mințit elegant, susținând că ISU n-avea habar de problemele de la clubul Colectiv, deși pompierii erau cu șpaga luată la zi, din partea patronilor clubului. Ce se ascunde în spatele acestui refuz îndârjit, care-l face pe ”domnul Calafat” mai rezistent și decât Ponta, și decât Oprea, și decât Piedone? Ei bine, nu disperarea de a se agăța de scaun, de a încasa în continuare lefușoara de demnitar, ci o dorință sinceră: aceea de a prinde și un cutremur în funcția de secretar de stat.

Anticipăpate

Zice strada că vrea anticipate și zice Iohannis că vrea să stea de vorbă cu reprezentanții acesteia în momentul în care cei 50 – 70 de mii de cetățeni vor hotărî până vineri care sunt cei 10 – 15 care-i reprezintă. Așa că să o luăm constituțional, coane Fănică. Nu există nici o șansă de anticipate parlamentare, indiferent cât își vor frânge mânuțele a prefăcută jale cei doi co-președinți ai PNL Vasile și Bleaga. Pentru a se ajunge la anticipate trebuie ca, pe lângă căderea Guvernului (ceea ce s-a produs prin presiunea străzii), să existe și minim două nominalizări de prim ministru care să fie respinse de către Parlament și, colac peste pupază, dizolvarea efectivă a Parlamentului de către Klaus Iohannis.