Accident

România contemporană, un continuu accident istoric

Am putea spune că România e un continuu accident istoric, de vreme ce se lasă condusă mereu de unii care, într-o ţară normală, ar fi făcut o frumoasă carieră în administraţia de piață, de bloc, de scară sau de cârciumă de cartier.

Tot cea ne-am dorit în viață – Margherita pe verdeață!

De curând, fata Clejanilor, o conducătoare auto, din aia neprinsă prin statistici, probabil, a luat între faruri, pe un bulevard bucureșean, nici mai mult nici mai puțin decât o nevinovată mașină parcată pe dreapta. Pentru că se pensa sau se ruja în oglindă, zice ea. Dar și pentru că, înainte de asta, fumase ceva extrem de interesant între semafoare, zic anchetatorii.

Duamna Firea, da’ pe maidanezi când îi toaletați?

Ieri, într-un cartier al Bucureștiului, un copil a murit din cauza unui maidanez. Nu sfâșiat, cum a pățit alt copil, acum câțiva ani, în acest rai al câinilor de pripas care este Capitala României, ci speriat de maidanez, sperietură care l-a trimis direct sub roțile unei mașini. Acum, că a fost sfâșiat sau că a fost speriat, nu mai contează, cert este că, dacă maidanezul n-ar fi fost acolo, copilul ar fi trăit. Și probabil că maidanezul nu s-ar fi aflat pe stradă, dacă doamna Firea n-ar fi fost atât de ocupată în ultimele luni. Dar când să se mai apuce, săraca, și de strâns maidanezii de pe străzi, când ea are atâtea pe cap?

Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați!

Când vrei să te sinucizi corect, nu iei un pumn de pastile, nici nu îți tai venele în baie. Astea sunt pentru amatori și so last year. Când vrei să te sinucizi corect, ori intri cu capul într-un copac ca Lică Sămădăul, ori cu Opelul. Bărbați, nu cârpe!

Ministrul Mediului: „Tăiem toți copacii din România ca să nu intre cercetații în ei!”

Cristiana Pașca Palmer a declarat că după cele întâmplate în cazul fostului director Hexi Pharma s-a luat decizia de urgență ca toți copacii din România să fie tăiați pentru a evita orice alt caz nefericit în care oameni cercetați sau în plin proces mor din cauza acestora.

Zece lucruri pe care nu le știai despre moartea lui Condrea

Dispariția, într-un fel sau altul, a lui Dan Condrea, cel mai controversat personaj din România, într-un bizar accident rutier, a dat naștere la tot felul de teorii ale conspirației, unele mai plauzibile decât altele. Pentru că s-au mișcat rapid și nici nu și-au pus întrebări de gurnalistă de duminică, gen ”cutremurul putea fi evitat?”, reporterii noștri au aflat lucruri despre care presa vândută agenturilor străine nu suflă o vorbă, dar pe care noi avem curaj să vi le dezvăluim, că nu circulăm cu Opel, ca patronul Hexi-Pharma.

Am aflat unde e Condrea: la loc cu verdeață!

Decupată parcă dintr-un scenariu prost de film cu mafioți, adaptat la realitățile din România – cu singura excepție că niciun actor nu mănâncă ciorbă – presupusa moarte a patronului Hexi-Pharma pornește de la premisa greșită că avem toți pene pe spate, ciungă-n păr și ulei de la PSD/PNL în sacoșe. Atâta amatorism n-am văzut nici la brigada artistică a Căminului Cultural din Corocăiești!

Suntem proști fiindcă uităm

Românii au o capacitate mică de memorare. Pentru noi este mai important ce e nou, ce se scrie în presa zilei, ce scandal inundă săptămâna asta fluxul canalelor de știri și rar ne aducem aminte să ne aducem aminte. De asta și suferim. Că nu există interes pentru trecut iar dacă ne uităm la propria noastră istorie rezultă că ne reluăm greșelile cu o încăpățânare prostească, că nu ne învățăm niciodată lecția, că nu ne facem niciodată temele și ne uităm prea des "caietul" acasă. Ne scandalizăm repede, ne trece repede, uităm repede.

Cinci dintr-o lovitură

În ultimii ani, România a devenit raiul bizonilor. Dar nu a celor patrupezi, ci a celor bipezi. Cum recunoști un bizon în trafic? E foarte simplu: conduce alandala, nu a descoperit încă de unde se dă semnal stânga-dreapta, îți dă flash-uri când mergi cu doar 130 km/h pe autostradă și te claxonează într-o milionime de secundă după ce s-a pus verde la semafor. În plus, are o ceafă lată, poartă pe cap o blană scurtă și țepoasă (când nu e cu totul ras), la gât neapărat un lănțău de aur și în boxe absolut obligatoriu Salam&Guță la maximum. Coarne nu are decât dacă vrea pisi a lui să-l facă gelos.

Primăria a găsit soluția: ca să nu mai cadă mașini în ea, Dâmbovița va fi asfaltată!

Deși iarna e pe ducă și în București n-a mai dat un polei de vreo două luni, mașinile continuă să derapeze pe șoselele Capitalei, alunecând în Dâmbovița ca pe derdeluș. Numai zilele trecute, două autoturisme au ajuns în râu și două persoane au murit, iar numărul lor ar fi putut fi și mai mare, dacă un tânăr curajos n-ar fi sărit în apă, să salveze pasagerii, în loc să filmeze și el scena cu iPhone-ul, ca toți ceilalți români adevărați, creștini și patrioți strânși grămadă pe mal.

Academia Cațavencu nr. 12 (1196) 2 - 15 noiembrie 2015: SUPERIZMAN

Miliţianul Gabriel Oprea, un sinistru cu probleme de la Interne, care, după ce şi-a urmărit doar interesul maţional susţine că n-a văzut niciun accident. Probabil pentru că organul era cu capul spre domnişoara de alături.

Frăţia belelelor

În orice ţară în care toţi locuitorii s-au dat jos din pom şi au descoperit focul, arcul şi hârtia igienică, un ministru care făcea ce-a făcut Oprea era demult demisionat sau demis. Dacă lucrurile astea se întâmplau în Norvegia, de pildă, Oprică pleca de la minister pe bicicletă şi singurul “nino-nino” pe care şi l-ar mai fi permis vreodată era soneria de la ea. Dacă lucrurile se întâmplau în Coreea de Sud, pleca de la minister pe jos şi cu un mare şut în cur. Dacă se întâmplau în Japonia, pleca de tot, cu dricul, după ce-şi făcea harakiri în birou. Dar Gabi Oprea trăieşte în România şi asta ne ocupă tot viitorul.

Cine-l mai opreşte pe Oprea?

Ca mai toţi oamenii mari ai istoriei, Găbiţă Oprea a pornit de jos. De la bocanci şi ciorapi a urcat la izmene, a avansat la AZP-uri (cărora răcanii le spuneau, mai pe şleau, aparate de zăpăcit p…), a mai prins nişte grade până la maiou, cămaşă, a avansat din nou, la excepţional, la manta şi petliţe, pentru a încheia, apoteotic cu caşcheta. După ce i-a îmbrăcat pe toţi, şi-a dat seama că el a rămas cam dezbrăcat şi s-a izmenit pe lângă unul şi-altul. Şi-uite aşa s-a trezit cu patru stele de general pe umăr, să-i ţină de cald.

Legea dreptului la revoluție

Din 5 în 5 ani ar trebui să ne rezervăm dreptul la o revoluție, la plimbări masive pe stradă cu bețe, furci, topoare și cu ce mai are omul gospodar prin casă. Așa, profilactic, la o șuetă, prin fața ministerelor și parlamentului.

Despre vuvuzeaua vremelnică și paralizia unui sistem

Știți de ce orice fâs durează câteva zile? Pentru că oamenii ce ar putea să vorbească articulat, cu argument și dovezi, cu greutate în frază, nu o fac. Sindicatele lor tac. Uneori mai cad avioane sau motociclete-n găurile străzii, își mai despică țeasta câte un pilot sau vreun polițist tembel ia șpaga-n văzul lumii și nu mai poate fi acoperit țambalul. Sunt cazuri. Sunt firfirici, cum ar spune turcul. Tăcerea din sistem e ca o plapumă cu fulgi de gâscă, acoperă tot, de la unghiile căprarului pân' la bărbia generalului.