Social

O filă din jurnalul vieţii de apoi a Sfintei Parascheva

Aici la noi nu se măsoară timpul, dar mă uit pe Pământ şi văd că nişte oameni sărbătoresc din nou ziua mea. Cică iar trebuie să mă pupe toţi încolonaţi ca la Black Friday. N-am înţeles niciodată treaba cu pupatul moaştelor, plus că nu sunt sigură că alea-s ale mele. Or avea certificat de la paleontologi sau ce specialişti se mai cer, cum am auzit că procedează acum Patriarhia Română? Problema e că românilor li s-a dus buhul până-n Paradis că-s ultimii din Europa la consumul pastei de dinţi. Şi majoritatea celor care stau la pupat nici măcar nu mai au dinţi, ba mulţi dintre ei sunt aproape moaşte, ca şi mine. Bleah... grea e viaţa când eşti moaşte, în moaşta mă-sii!

Plagiatul academic: cea mai josnică parvenire

Prin anii mei de studenție am cunoscut un băiat care și-a cam plagiat lucrarea de licență. Nu l-am judecat pentru asta, fiindcă nu era tocmai cel mai isteț din curtea școlii, ca să zic așa. Omul însă, era deosebit de pasionat de studiile pe care le urmase și a făcut eforturi mari pentru a face respectivele studii. Să fie clar, nu era vorba de medicină sau mai știu eu ce domeniu cu parafă și responsabilitate grea. N-am să vă spun însă ce domeniu era, de dragul respectivului om. Ce m-a impresionat la el a fost înclinația nativă pentru profesia respectivă, mi se părea făcut pentru ea, chiar dacă dotarea lui intelectuală nu îl favoriza. Respectivul și-a luat licența și în prezent profesează cu succes.

Doamna Gorghiu, cutremurul nu poate fi prevenit, dar prostia da!

Invitat de Alina Gorghiu să fie primul candidat al PNL, la alegerile din decembrie, doar-doar n-or mai vedea românii, de el, gașca de penali pe care liberalii i-ar fi aliniat în spatele său, pe listele electorale, premierul Cioloș a refuzat ferm. Omul e trecut prin ciur și dârmon și știe, la o adică, un adevăr de neconestat: că, dacă te amesteci cu pușcăriabilii, chiar dacă nu ajungi și tu la fel, de mirosul lor de zăbrele tot nu scapi. Așa că, jignită la naturelul simțitor de refuzul premierului, doamna președintă s-a reorientat rapid și a început să facă alte propuneri care, pe lângă faimoasele bancuri cu Alinuța, par de-a dreptul sadice.

Trăiesc bine pentru că şcoală...

Azi declar că dacă mai aud încă unul să-mi urle în ureche că şcoala e de rahat, aducându-mi ca argument suprem întrebarea (oareşcum retorică) ă ce, mie la ce-mi foloseşte toată chimia aia băgată in liceu, next va să apară încercarea de a raţiona şi de a reacționa: „Băi Prietene, stai mă că nu e chiar aşa, hai să discutăm, să povestim un pic...”

Arma limaxului politic

Motivul principal pentru care am evitat să scriu despre politică, este sila permanentă pe care mi-o provocau politicienii. Abuzurile în funcție, șpăgile, teatralitatea ieftină, incompetența evidentă, parvenitismul și multe alte asemenea atribute.

Porcul?! Ce-ați făcut cu porcul?

Urăsc mall-urile. Pentru mine, așezămintele astea sunt doar un fel de Facebook. Adică un loc unde intri cu creierii funcționali și cu mintea limpede și ieși cu părerile altora și niște lucruri de care n-aveai nevoie. În opinia mea, când ajungi să te duci des la mall înseamnă că ai început să te tâmpești și ești la un pas să votezi Monica Macovei sau Nicușor Dan.

Prostia și sărăcia: surori vitrege de sânge

Ce este prostia? Ce este sărăcia? Putem răspunde naiv: prostia e atunci când nu ai minte, sărăcia e atunci când n-ai mâncare. Am răspuns în termeni de posesie, după cum observați, dar putem răspunde și în termeni de ființă: prostia e atunci când ești slab de minte, sărăcia e atuci când ești...cum?

De ce oprește doamna Firea apa caldă?

Doamna primărița Găbița este o creștină, asta se știe. Și se mai știe că cei mai mari creștini fac pelerinaje la Bruxelles când bucureștenilor le e apa caldă mai rece, ca să aducă noroc și 60 de grade în conducte. Deși, 60 de grade în conducte nu este tocmai creștinește și în beneficiul truditorilor, abstinența de la confort este condimentul către nemurire, zice Biblia Nouă de Voluntari. La asta s-a gândit și doamna Pandele când și-a pus mâna în dos și a plecat, căci cum se rezolvă o criză mai bine decât cu ajutorul Domnului sau ajutorul Măicuții Domnului? Căci doar Domnul Nostru înțelege mai bine și mai bine ce e în sufletul Găbiții când ea nu vrea să ne dea apă caldă. Și noi, infamii, o tot suduim când ea ne mântuiește prin sacrificiu și cazne. Lipsa apei calde este motivantă și motivatoare, lipsa apei calde este soluția Găbiții de a ne umaniza și a vârî binele pe gât.

ANAFura mamii lor de pamblicari fiscali cu cioara vopsită-n porthart!

Una din cele mai mârșave exhibiții instituționale ale momentului este raportul Anaf-evaziune. Raport nefiresc, desigur, având în vedere că slujbașii instituției, călare pe zeci de autoturisme văcsuite și inscripționate-n culori demne de pompele funebre, descind heirupist, cu sutele-odată, căzând pe niște bieți afaceriști care abia își scot de-o ciorbă. Pe cealaltă parte, la confruntarea cu jecmănitorii în sutană, întorc pioși curul ca să-și satisfacă preacur... preacuvioșii nu doar hămeseala de arginți dar și poftele pidosnice. Asta se cheamă dublă măsură, și-i la fel de blamabilă ca și contabilitatea dublă!

Domnule Pleșu, ce marcă de semințe preferați?

Nutline, Djili sau Tadim? Întreb pentru un vecin care se uită la “Las Fierbinți” și nu știe ce să mai scuipe prin parc. În afară, desigur, de gumă de mestecat și "ce bună ești, fă!", scăpat pe la vreo domnișoară întâlnită întâmplător pe o alee, domnișoară care nu trăiește în mediul rural, ci chiar la noi în oraș, în centru, în București. Vecinul meu stinge semințele cu niște bere la pet, pe care o râgâie satisfăcut împreună cu cei trei amici șomeri ca el, în timp ce nevestele sunt la muncă la o fabrică de țoale undeva la marginea Bucureștiului, ca să nu le moară copiii de foame. Cam ca în “Las Fierbinți”.

Dezlegarea peștelui culturii

Am avut dintotdeauna alergie la nevoia unora de a funcționa cu permisiunea unei autorități. Formalitatea de tip pre-orășenesc, mă dezgustă. Se cade să te uiți la Las Fierbinți de față cu altă lume sau și-ar da seama cei din jur că ești un moftangiu? Se cade să mănânc semințe? Se cade să ascult manele?

Gabriela Firea vrea să ne arate Pasărea

După ce și-s scos o coajă de sămânță dintre dinți, Gabriela Firea a ieșit dis de dimineață în grădinița din fața blocului ca să taie o găină. Îngândurată, a încălțat adidașii lăsați la ușa de la intrarea în scara blocului și a rostit cu voce tare: "Măicuța Domnului, sacrific pasărea asta ca să-i fac lu’ Pandele o supă de zburătoare obosită, cum îi place lui mai mult și mai mult, dar Ție îți aduc ofrandă, o, Mărită, că nu l-ai lăsat pe blegul ăla de Nicușor Dan să le dea hipsterilor prosecco la moară. Reați ai dreaq de lălâi, nah, că v-am tăiat și maratoanele și, dacă vreau, interzic și sexul înainte de căsătorie pe raza municipiului București.

Cum au „borbelyt” cei de la UDMR apa, aerul și fraierul. De contribuabil român

Despre codrii din România știm că sunt extrem de prietenoși cu oamenii, că sunt frate cu românul și destul de nepăsători în ceea ce-i privește (din codru rupi o rămurea, ce-i pasă codrului de ea) – motiv care ar explica de ce nu s-au apărat când au apărut prin preajma lor, cu începere de prin anii 90, tot felul de indivizi, care cu câte o drujbă în mână, care cu câte un certificat de moștenitor fals. Doar s-au legănat, până au ajuns la pământ. Ce credeți, într-o confruntare gen Alien versus Predator, dintre Kerestoy Attila, Drujba lui Dumnezeu și Șobolanul Rozaliu secondat de “Tata Socru” Ilie Sârbu, cine ar învinge?

Milițienii care ne "apără" viața

Români, suntem din nou famoși în presa internațională: "Patru pui de câine au fost găsiţi pe o stradă din Iaşi în stare foarte gravă, lipiţi cu smoală de asfalt. Din fericire căţeluşii au fost duşi de urgenţă la veterinar, unde au primit îngrijiri şi tratament pentru a supravieţui", informează dailymail.co.uk. Autoritățile din Iași, locul unde s-a petrecut atrocitatea, spun că nu vor să-și piardă timpul cu anchetarea acestui caz. Repet. Poliția nu are chef să ancheteze, nu vrea să-și piardă timpul.

Galerie foto: Cum va arăta Capitala cu Gabriela Firea primăriță?

Așa cum era de prevăzut și cum ar fi ghicit până și pămpălăul ăla de Mirel Palavră, miticii bucureșteni au, în sfârșit, o primăriță după chipul și asemănarea lor: ortodoxă de ziua a șaptea, patrihoață, tare-n clonț, gata oricând să se ia la harță cu oricine, atotștiutoare... era să zic și atotțiitoare, dar mă gândesc că termenul ăsta are alte conotații și, la urma urmei, doar Dumnezeu e atotțiitor, că-i ține pe toți imbecilii pe planetă și-i mai lasă să și voteze. Cum va arăta Capitala cu această nouă primăriță ne-am închipuit și noi, în ipostazele de mai jos, dar, la cum o cunoaștem noi pe doamna Firea, probabil că realitatea va depăși orice imaginație.