Social

Informarea românului: de la Urs la URSS

De curând am văzut un film al lui Woody Allen în care apărea o observație: suntem toți martorii aceluiași adevăr, diferența constă în felul în care alegem să-l distorsionăm. În fantastica eră a informației adevărul ne este servit, gata distorsionat. De la faptă la consumatorul niciodată-final, adevărul străbate calea unui telefon fără fir. Este o diferență fundamentală între date și informație. Mai precis, informațiile sunt date, dar cu sens. Datele sunt formulări brute ale faptelor.

Se întâmplă-n România: un bebeluş a venit pe lume având în mânuţe şpaga pentru doctor!

Cosmopolit nevoie mare când e vorba de importul fiestelor occidentale şi emancipat cât cuprinde când se dă cu cardul babacilor prin mall, românaşul rămâne un sfânt păstrător al tradiţiilor naţionale atunci când în discuţie intră respectarea valorilor neaoşe precum bacşişul şi căciuleala. Mai mult decât atât, precoce din cale afară, băştinaşul mioritic a ajuns să exerseze mecanismele slalomului social de la vârste din ce în ce mai fragede.

Comuniștii au o nouă pasiune: să amendeze critica pe Facebook

Îmi amintesc și acum șoaptele părințor mei și a prietenilor lor când vorbeau despre Ceaușescu. Îmi amintesc clar și limpede cum stăteau cu urechea lipită de Europa Liberă ca nu cumva să îi audă vecinii turnători. Despre Ceaușescu nu se vorbea decât de bine. Ceaușescu era farul, liderul, pilonul, etalonul, lumina, speranța, zeul, dumnezeul. Primul Nenorocit al Republicii Socialiste România era mai important decât adevărul, copiii, familia, demnitatea umanană sau viața. Despre Ceaușescu nu puteau exista decât vorbe de bine, exclamări laudative și aplauze.

Cetățenie versus Etnie

Sunt de părere că noi românii avem o noţiune destul de vagă despre cetăţenie. Luând care reper Statele Unite aş putea spune că mai toţi europenii privesc cetăţenia ca pe un soi de formalitate, o chestiune aflată în umbra naţionalităţii. Conceptul de naţionalitate s-a născut în avântul sângeros al revoluţiei franceze. A căzut Bastilia şi s-a ridicat burghezia. Pentru restul lumii acesta este demarcajul epocii moderne. Noi românii am intrat în epoca modernă la 1821, c-aşa e în tenis, acest detaliu contează mai puţin, având în vedere că la 1948 Europa a sărit iar la scandal. Ideile naţionaliste s-au cimentat şi mai serios după „paşopt“. Uşor uşor, în timp, s-au format ţări prin unirea teritoriilor fărâmate sub diverse domniaţii.

Țara lui Subvenție Vodă

În țara unde guvernul stabilește prin lege ce produse trebuie să vândă supermarketurile, unde asigurarea la mașină se vinde la preț impus și nu la prețul pieței și unde 1 din 4 cetățeni primește formă de ajutor social de la stat, economia de piață a fost atârnată în cui, la păstrare. Ocupat să presteze servicii diverse către cetățeni și nu să facă arbitraj cum ar fi normal, statul social a dat buzna în toate sectoarele economice pe care le-a bulversat cu intervenții de toate feluri. De la reglementări aberante care normează numărul picioarelor la scaun sau nivelul salariului în companii private și până la subvenționarea aberantă și aiuritoare a unor ramuri ale economiei care ar trebui să trăiască din ce produc, statul social s-a amestecat precum măraru-n ciorbă peste tot pe unde i s-a permis.

A venit toamna, acoperă-mi școala cu ceva!

Dacă e toamnă începe școala și, ca atare, e rost de luat cu asalt. Părinții iau cu asalt magazinele de rechizite. Elevii iau cu asalt florăriile. Politicienii iau cu asalt microfoanele la ceremoniile de deschidere a anului școlar că este campanie electorală și trebuie să se aleagă și ei. Constructorii iau cu asalt șantierele abandonate peste vară din lipsa finanțărilor. Microbii iau cu asalt școlile pentru că se întorc elevii la cursuri și e rost de haleală și parazitism. Numai paraliticul stat românesc nu ia cu asalt problemele din sistemul de educație ca să le rezolve dracului odată și să nu mai avem subiect la fiecare început de toamnă.

Colectiv continuă. Criminalii sunt din nou pe liste și așteaptă să fie votați

S-a împlinit un an de când ne-au murit prietenii. S-a dus un an de disperare, așteptare, deznădejde, groază. S-a consumat momentul căderii guvernului Ponta și clipa când am crezut că am schimbat esențial România e de mult dusă. La un an de la Colectiv, am avut, din punct de vedere politic, o pauză de șase luni. Dar o pauză nu înseamnă vindecare. E ca și cum șase luni am fi fost pe morfină. Dar gata, din decembrie nu mai avem voie morfină, trebuie să revenim la realitate. Din decembrie ne va durea din nou, căci rănile în carne vie sunt tot acolo, nevindecate.

Dezvăluiri AC: Sănătatea la perfuzii sau cum secătuiește bugetul cumetria toxică dintre medici și industria farmaceutică

În România consumul de medicamente este de circa 100 de euro pe cap de locuitor și, potrivit șmecherilor din Asociația Română a producătorilor Internaționali de Medicamente, suntem în rahat până-n gât și din acest punct de vedere. Păi da, că acești flăcăi din această asociație românească de companii farmaceutice străine (nu pricepem cum dracului vine asta) susțin că media europeană este 400 de euro per cap de locuitor tocați pe hapuri care mai de care mai toxice.

Sexul în şosete înnebuneşte femeile

Cine își închipuie despre cercetători (britanici sau nu) că stau zi și noapte cu nasul doar în atomi, molecule și teste ADN se înșală ca Ponta când a crezut că putea el să reglementeze prețurile de pe piața liberă. Datorită lor și jurnaliștilor specializați avem acum noi concluzii experte în ce privește viața sexuală a poporului.

Cetățenie versus Etnie

Sunt de părere că noi românii avem o noţiune destul de vagă despre cetăţenie. Luând care reper Statele Unite aş putea spune că mai toţi europenii privesc cetăţenia ca pe un soi de formalitate, o chestiune aflată în umbra naţionalităţii.

Afganistan mon amour

Afganistan. Doar la simpla rostire numelui, multora li se ridică părul pe spate și se gândesc la filmele proaste cu Stallone, dar mai ales la ai noștri ca brazii, care ori și au lăsat picioarele pe acolo - asta în cel mai fericit caz, ori au murit de glonț sau de bombă. Cu toate astea nu ne putem compara nici la capitolul ăsta cu americanii, care au pierderi omenești acolo mai multe decât oricare dintre armatele beligerante.

Ieftinește, Doamne, RCA-ul! Slujbă de pomenire pentru asigurarea obligatorie a românului!

Jumulit de bani din toate părțile, cu mâna lui Jupuitu’ de la fisc îndesată în buzunar până la cot, românul statistic s-a trezit peste noapte că trebuie să plătească cam la o dublă de mălai pentru a putea circula cu mașina. După ce nea Mișu Negrițoiu, zis și Civilu’, s-a ales în capu’ la ASF, tarifele pentru RCA s-au umflat ca laptele. Cei mai afectați au fost cei din clanul transportatorilor, cărora asigurarea pentru camion le scoate din portofel sume care ajung la 22.000 de lei pe an.

Fanatismul: boala lumilor înguste

Observând furia și teama iscate prin minunata noastră lume "civilizată" de către afiliații islamului, am dedicat ceva timp analizării fanatismului. Ce îl provoacă? Ce îl întreține? Din punctul meu de vedere, fanatismul e o boală a cunoașterii, iscat preponderent din cunoașterea de tip dogmatic, de-asta e des întâlnit pe fondul religiilor, mai ales al religiilor pe care le-aș numi moderne, cum ar fi creștinismul și islamismul. Numesc fanatismul boală a cunoașterii fiindcă se petrece pe fondul îmbrățișării unui sistem ermetic, dat, ce nu suportă argumente din exterior.

Dezamăgit că ploile de toamnă i-au alungat enoriașii, PF Daniel mută pelerinajul la Sfânta Parascheva în miezul verii

Deși a fost, în general, un an destul de rodnic, agricultorii putându-se lăuda mai ales cu recoltele de vin și țuică, Biserica Ortodoxă Română e nemulțumită din cauza rezultatelor slabe pe care le-a avut anul ăsta. Potrivit statisticilor BOR, în 2016 s-au înregistrat scăderi de 12% la acatistele personalizate, gen ”să moară dujmanii mei”, de 23% la lumânările ”By Daniel”, agreate de Preafericit, consemnându-se și cu peste un milion de pupături de moaște mai puțin decât anul trecut. După ce au analizat rezultatele, experții în marketing, publicitate și pomeni strategice ai BOR au ajuns la concluzia că eșecul a fost, provocat, între altele, și de vremea foarte rea din această toamnă.

Dulcea turmentare a cetățeanului român

Moderata turmentare, evident cetățenească ne cuprinde ușor ușor. Dinspre cap către călcăie, dus-întors, mereu din contrasens. "Eu cu cine votez?" Întreba cetățeanul din "O scrisoare pierdută" acum mai bine de o sută de ani. Era de-ai noștri și el, nu-i vorbă, românesc pur sânge. Mă rog, nu tocmai pur, era parfumat cu ceva țuici, dar poți să-l judeci? Alde Farfuridi și Brânzovenescu erau pe-atunci ca și acum. Preferatul meu rămâne însă, Agamemnon Dandanache, mârlanul mârlanilor, jalnic și din perspectiva gândacilor, fiindcă el păstrează scrisorica pentru a beneficia de avantajele ei pe termen prelungit.