PSD

Istoria cufurită s-a PeSeDit pe noi

Ce poți să faci într-o lume în derivă? Fix ce făceai și înainte, când lumea tot în derivă era, dar tu aveai altă impresie. De unde era să știi dumeata că acum un an, nea Gheorghe din capul unui oarecare sat era de părere: "Cu tehnocrații ăștia ne ducem dreacului!". Aveai treaba dumitale, ce conta părerea lui? De când cu Dragnea, află că nea Gheorghe, zice "În sfârșit, au să vină vremuri mai bune!"

PSD – un partid cu prea multe hiene și un singur ciolan

Zămislit printre gloanțe și sânge, în chinurile facerii unei națiuni, pe 22 decembrie 1989, FSN, adevăratul urmaș al PCR și strămoșul direct al actualului PSD, a acționat întotdeauna ca o haită de hiene. A existat un spirit de turmă, necesitatea găsirii unei prăzi, vânarea prăzii, la care participa toată haita și, desigur, un mascul-alfa. În fața ăstuia, nu mârâia nimeni decât în clipa în care îl simțea că este slab.

Am scăpat de-un mitoman, ne-am trezit c-un piroman!

Încă de când lui Lenin i-a trecut prin scăfârlia aia cheală să devină un țar roșu peste zeci de milioane de mujici, singurul dialog acceptat de comuniști a fost cel al bâtei și al glonțului în ceafă. Nici la noi n-a fost altfel, de când ciuma roșie s-a instalat, în 1945, peste țară. Ce diferență este între spărgătorii mitingului monarhist din 8 noiembrie 1945 și derbedeii de galerie care azi-noapte și-au făcut de cap prin București, sub ochii indulgenți ai jandarmilor? Ce diferență este între milițienii care, pe 13 iunie 1990 raportau, scrofuloși la datorie, în stație ”Vă rog să-l informați pe domnul președinte Iliescu, dăm foc la toate autobuzele, așa cum a fost înțelegerea”, și actualul ministru de Interne, care i-a lăsat cu bună știință pe huligani să-și facă de cap?

De ce ne revedem în Piața Victoriei

E 1 februarie 23:55, tocmai ce am ajuns acasă, înghețat dar fiert de nervi. M-am hotărât să scriu acum, cât încă mai simt în nări mirosul fumigenelor. Am înnebunit de draci văzând cum zboară petarde sau sticle, din mulțime spre jandarmi. Nu mă interesează dacă-i vorba despre puștani zeloși, membrii de galerii, puțoi sereistici infiltrați sau pur și simplu prostovani.

Rușinea de a fi român. Propunere de slogan PSD pentru viitoarele alegeri

Rușinea de a fi român poate manifesta în multe feluri. Poate, de exemplu, să-ți fie foarte rușine când un conațional dă o spargere la un bancomat dintr-o capitală occidentală și tu, aflat în vizită, te chinui să găsești o scuză pentru această știre care tocmai face înconjurul internetului. Rușinea de a fi român poate fi simțită, de asemenea, când trebuie să-ți internezi o rudă apropiată într-un spital din România și știi deja ce urmează: șpăgile infinite, mizeria, microbii, mâncarea jegoasă, lipsa de speranță.

Azi ieșim din bulă, să vă dăm în gură!

Ați spus că vreți să construim un stat de drept, și mai drept, și mai frumos, împreună. Ați declarat pensionarilor, tinerilor, anteprenorilor că măriți salariile și lefurile, că ne scutiți de taxe. V-ați pus batice pe cap și v-ati autonumit fanatici religioși ca să atingeți inimile celor care cred și speră în Dumnezeu. Ați zis că vreți să apărați democrația, că vă interesează să construiți spitale și școli.

Guvernul anunță: și bolnavii internați mai mult de trei zile prin spitalele românești vor fi grațiați!

Controversele legate de proiectele de grațiere și amnistie ale guvernului PSD nu mai contenesc nici măcar după consultările pe care ministrul Justiției, Florin Ciordache, le-a avut ieri cu mai mulți pușcăriași celebri. Deși zeci de mii de români au ieșit duminică în stradă pentru a protesta față de albirea penalilor, guvernul pare în continuare decis să adopte respectivele proiecte, mai ales că astăzi, șefu’ la sclavi și la bani din PSD, domnul Dragnea, ar putea primi o nouă condamnare la închisoare.

Scrisoare deschisă de la un Pitbull protestatar către Pechinezul Liviu și Chihuahua Sorin

Îmi permit să vă spun pe numele mic pentru că simt că doar cu o găleată de apă caldă vă mai puteți opri din isteria de a vă mirosi și linge în fund unul pe celălalt, în cerc, de vreo 3 săptămâni încoace. Știu că pare greu de crezut, dar viața e mai complexă decât gustul și mirosul de funduri, vă spune asta un câine care adoorrrrră fundurile, ceea ce ar trebui să vă dea serios de gândit. Dacă vă veți ridica puțin ochii din găurile mici și negre în care v-ați afundat boturile și vă ștergeți la năsuce, sunteți pregătiți corespunzător ca să primiți niște sfaturi utile despre viață.

Dragnea vs Hitler sau cum să regulezi o națiune

Dacă justiția germană îl izola pe Hitler aplicându-i legea poate că Germania n-ar fi trecut prin cataclismul provocat de război. Dacă justiția română îl cerceta și-l judeca pe Dragnea pentru toate hoțiile comise n-am fi avut acum la conducere un condamnat care controlează parlamentul și guvernul.

Au trecut 27 de ani ca să ajungem din nou batjocura lor

"Nu mușca mâna care te hrănește!" spune un vechi proverb românesc. Atât de vechi, că poate și-a pierdut rostul și sensul. Atât de vechi încât bunul simț, omenia și respectul, trăsăturile de bază care stau la temelia Omului, au devenit atribute desuete.

Ziua în care Iohannis i-a amuțit pe toți

Poate că dacă la Cotroceni s-ar fi aflat, zilele astea, Traian Băsescu, gașca de penali din PSD și ALDE ar fi acționat mult mai cu mănuși în privința grațierii și amnistiei. Băsescu era tare-n clonț, le-o zicea de la obraz, murea cu ei de gât, la o adică. Așa însă, știindu-l acolo pe Iohannis, băieții veseli ai tarafului Iordache&Co s-au gândit că președintele sigur e în hibernare, pe frigul ăsta, și au scos pe tapet hulitele ordonanțe. Practic, erau atât de siguri că o să le iasă șmenul că nu le-a mai fost frică de nimic. Nici de reacția propriilor votanți, o masă amorfă în capul căreia pot să se micționeze, că ăia tot nu comentează, nici de reacția opoziției din Parlament, nici a opoziției din stradă, cu atât mai puțin de reacția lui Iohannis.

Ne luați de proști, vă luăm de guler

Mor de ciudă. Nu încerc să fiu obiectiv, e clar ca amiaza mare: o țară nu poate fi condusă din stradă. La vot n-am fost, acum ieșim la scandal. E ridicol, dar este necesar. Îmi doresc teribil de mult să avem o democrație adevărată, funcțională. Este absurd ca zecii de mii de oameni să iasă în stradă pentru a se opune unei legi. De-asta avem parlament, Piața Universității nu e agora ateniană. România nu înseamnă doar București.

Un popor de oi naște un guvern de lupi, dar unul de boi naște monștri

Spre deosebire de găinarii mărunți, care dau lovitura și te lasă cu pereții goi când nu ești acasă, hoții cei mari, gen Ponta și Dragnea, te fac la buzunare când nu sunt ei acasă. Dacă vă mai amintiți, în decembrie 2013, Viorel Ex-Dottorel pleca taman în Africa de Sud, să facă pe bocitoarea la sicriul lui Mandela, în vreme ce în țară ciracii lui sfârtecau Codul Penal. Acum, în ianuarie 2017, Dorel Găurel Dragnea pleacă din țară cu premierul Slugăreanu cu tot, la inaugurarea lui Donald Trump, lăsându-și complicii și tăinuitorii să dea ordonanță de urgență pentru scoaterea din pușcărie a corupților.

Brigada Perverse intră în acțiune

Deși încă nu e 26 ianuarie, ziua când venea pe lume Cârmaciul Nicolae Ceaușescu, adevăratul părinte spiritual al Cârpaciului Liviu Dragnea, ciracii săi din eșaloanele 2, 3 și ale Securității și fostului Partid Comunist, adunați azi ciorchine în PSD și ALDE, s-au gândit să facă o surpriză pulimii care i-a votat, dar și nouă, celorlalți, venind cu Decretul. Pentru cei care au deschis mai târziu ochii și aparatele de radio-TV și nu știu care-i faza cu Decretul ăsta, o să explic pe scurt: o dată la câțiva ani, de ziua lui, Pingelică se credea un fel de împărat-zeu roman și dădea drumul la pușcăriași pe stradă. Când se suna grațierea la bagabonți, imediat climatul de siguranță, ordine și disciplină cu care astăzi pensionarii votanți de PSD ne scot ochii zilnic, dispărea ca prin farmec și după ora nouă seara nu mai vedeai țipenie de om pe străzi.

Grindeanu prestează bine, dar deocamdată numai oral

După ce l-au prins toți finanțiștii că a scos porumbelul pe sub mustață și i-au dat în cap cu gaura bugetară inexistentă de-a auzit câinii lătrând în Teleorman, Liviu Dragnea a lăsat-o mai moale pe partea economică și a revenit la ce știe el mai bine: gargara. Și unde se face o gargară mai bună decât la Antena 3? Aseară însă, el n-a mai fost invitat tot la Gâdea, ci la Radu Tudor – de altfel așa e și normal, domle: adică de ce să mănânce rahat numai Gâdea? Nu trebuie să mănânce și alții? Păi ori suntem social-democrați, ori numai suntem?