Politica

GALERIE FOTO: Teroriștii noștri sunt mai atentatori decât ai lor

Răspunsul la întrebarea ”de ce n-au propovăduit, încă, teroriștii Islamul cu dinamita prin Românie” e simplu: ori s-au izbit de evidențe și și-au dat seama că România nu e în Europa decât în Atlasul Geografic, ori au realizat că a ameninţa românul cu teroarea e ca şi cum ai ataca Turnurile Gemene cu praştia. La fauna teroristă ce a atentat la viața noastră în ultimii 25 de ani, detonarea unui camion capcană în București ar avea doar ecoul unei explozii de cauciuc, pe bulevard, într-o zi cu trafic normal...

România, placa deturnantă a terorismului politic

Zic meșterii ăștia chibiți pe la televizoare, a.k.a analiștii vieții politice internaționale, ca România-i atât de mică la nivel european încât nu face pentru Mohamed să-și strice jihadul pe noi și nici pentru isiși ori pentru alquaizi să-și cheltuiască bombardelele pe la vreun metrou Pallady sau prin mallul de la Vitan.

Securitate perpetuă, cu foaie de parcurs: de la Paul și Ioan la Klaus și Mickey Mouse

Cu trecerea timpului, Securitatea a asigurat, din ce în ce mai transparent, atât puterea cât și opoziția din România. Așa s-au născut Adrian Năstase, Traian Băsescu, Klaus Iohanis sau Victor Ponta. Toți au ajuns la butoane cu foaie de parcurs și au ocupat funcții importante în statul român sub supravegherea Securității.

Sebastian Lăzăroiu, sociolog: „Uniunea Salvați Bucureștiul, a lui Nicușor Dan, nu e de dreapta, e noua stângă progresistă a marilor orașe”

Considerat de unii ”portavocea lui Băsescu”, iar de alții ultimul mare profet în viață, după Nostradamus și Baba Vanga, Sebastian Lăzăroiu s-a lăsat de politică, probabil după ce a priceput că asta e cam ca băutura: dacă vrei s-o faci, trebuie să te ții de ea și să ai anturaj, altfel n-ai nicio șansă. Chiar dacă, dezamăgit probabil de turnura pe care au luat-o lucrurile în ultimii ani, domnul Lăzăroiu a renunțat să se mai implice, zicerile și analizele lui sunt foarte populare pe Facebook, pentru că, spre deosebire de Mirel Palavra, Pieleanu și alți marțafoi, Lăzăroiu chiar știe ce spune. Încercând să deslușim dacă viitorul va suna, pentru români, bine sau tot ocupat, ca până acum, i-am adresat cunoscutului sociolog câteva întrebări, la care ne-a răspuns, ca de obicei, cu promptitudine și... bătaie lungă.

Pis la toată Europa!

Pentru ca fundamentaliștii islamici să nu mai atace orașele din Belgia, Franța, Marea Britanie, Spania, Italia etc, propunem Uniunii Europene să dea dovadă de mai multă bunăvoință față de ei.

Partid politic în căutare de lider

Cum s-ar zice, cine intră în politica românească chiar asta vrea: să aibă ca șef un individ puternic de care să asculte și care să-l conducă… la cașcaval. Și ne justificăm: în România nu există partide. Există doar lideri. Lideri și cozile din urma lor.

Dragnea...

Dragnea...

Bătrâne Klaus, cât mai durează șepticul ăsta de prost gust?

Știm din start că discuțiile despre morală, etică, coloană vertebrală și alte asemenea finețuri îți par incomode, nu ești în largul tău cu fundul prin tribunale, încercând să nu pierzi casa de pe urma căreia iei o chirie frumușică, nu te coafează deloc miștourile din ziare despre prima doamnă, partidele de tenis din Miami, vacanțele boierești de care te bucuri enorm și nu cred că vei fi foarte satisfăcut să afli că înțepăturile presei nu vor înceta niciodată, chiar dacă mai beneficiezi încă de blândețea multor jurnaliști. Cu toate astea mă voi repeta: nu mi-ai inspirat încredere niciodată și nu am crezut în aspectul tău sobru, de bun edil cu mâna de fier în mănușă de catifea. Nu, gogorițele astea nu le-am înghițit niciodată, cea cu gospodarul sibian, în special, m-a făcut mereu să zâmbesc tâmp.

Editorial AC: Cu democrația la Stabor

Dacă ar fi știut ce va urma să ajungă, șapte secole și jumătate mai târziu, creația sa instituțională, în lumea a treia a continentului european, englezul Montfort ar fi lăsat Parlamentul neinventat. Cu un pic de ajutor din partea lanțului de determinanțe istorice, Lordul Simon, în fapt un fel de baron local al județului Leicester cu ceva mai puține dosare penale, ar fi scutit România de azi de cuțitarii cu gel în pene strecurați în Legislativ și Anglia aceleiași perioade de chiparoasele vărsate-n ”avenue”, la cerșit, direct din beemveurile cu coviltire subvenționate social.

Editorial AC: Politica între orgoliu și portofel

Este Politica, fraiere, nu se poate și cu sufletul în Rai și să fluieri în Biserică. Se vede cu ochiul liber, nu?

Hoție sindicală sub protecție politică

Să te numești Cozmin Gușă, sau Sorin Roșca Stănescu și să afli că sindicalistul Liviu Luca a fost reținut de procurorii DIICOT pentru fapte comise între 2005 și 2009, asta înseamnă că ziua de marți chiar are 3 ceasuri rele. Dar suntem răutăcioși, esența problemei, deocamdată, este alta. Nu că Liviu Luca a fost reținut la Ploiești, cu noaptea-n cap, pentru 24 de ore, în dosarul în care este acuzat de constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani, ci cum s-a ajuns ca niște lucrători cu gura să devalizeze patrimoniul fostului UGSR, fără să dea socoteală nici o secundă pentru faptele lor. Mai mult, unul doarme în funcția de Avocat al Poporului de câțiva ani, după ce a fost și prim ministru.

Cu societatea civilă înainte!

Chipurile, societate civilă în România înseamnă totul. Mai puţin eu, tu, noi, voi. Cei care lăsăm ca părerile a ceea ce au spus alţii că este societatea civilă să conteze în detrimentul propriilor păreri.

Valetul de spatie

Se întrevede o campanie de pomină la anul în primăvară când îl vom avea pe Remus Cernea pe banca candidaților de soi la primăria mare, așezat fix între Cati Andronescu, cea cu căruciorul de dosare penale după ea, și Piedone, care își va schimba din 2 în 2 minute tricourile și bascurile cu PSD, UNPR, PC, UNPR, flancat din spate de Elena Udrea, îmbrăcată într-un costumaș tip zeghe cu marca Channel și Ludovic Orban în față, pulbere de atâtea vodci înghițite de emoție, zdrăngănind la chitară “Bucurestiul meu iubit” și îmbiindu-l pe tânărul candidat la un tangou electoral improvizat în direct.

Crin Antonescu anunță că va emigra într-o țară cât mai nordică

Cum nu se dă ursul scos din bârlog și lipoveanul din Deltă adus la oraș, nici Crin Antonescu nu a vrut să-și părăsească duplexul, pentru a participa la paranghelia de la PNL. Totuși, în cele din urmă a acceptat să meargă, deși a declarat, ulterior, că este ultima oară când ziariștii îl mai văd în public.

Să amendăm ciobanii din politică

Transhumanţa așa cum o știm și ne lăudăm că a ţinut loc de schimb intercultural între regiunile istorice româneşti, a devenit istorie. Tradiţia, cu vechime de secole, a mutării oilor de la munte la câmpie şi veceversa, cu pasul peste coline, râuri, câmpuri, păduri, majoritatea în proprietate privată acum şi, cu predilecţie, drumuri judeţene şi naţionale, are reglementări întărite de chitanțier și Proces Verbal de contravenție.