Lege

Caracatița cu ochi albaștri

Nu prea îmi vine să-mi văd de treabă văzând că SRI ar putea fi luat în serios în demersul justiției. Cu atât mai mult cu cât decizia pare să vină pe cale de ordonanță. Mi se umflă o venă la tâmplă când aud sau citesc despre vreo "ordonanță". Legea e lege pe hârtie. Normele de aplicare sunt însă problema.

Ambasadorii Republicii Mârlănia

Precum guițătorii care, se zice în popor, s-ar visa, premonitoriu, de Ignat cu beregata tăiată și capul în coș, așa și un grup de aleși ai poporului au avut, zilele astea, un coșmar. Se făcea că li se terminase mandatul și ajungea fiecare la meseria lui de bază: care la auto, care la sapă, care la frecat țiparul, care la făcut foamea sau greva foamei, care la întins mâna. După un asemenea coșmar s-au trezit brusc, cu mintea zbuciumată, dând țipăt scurt, ca porcul sub cuțit și au început să urle prin Parlament că nu-i cinstit să li se apropie așa de repede funia de par și, după patru ani de huzur, să se întoarcă la troaca din care au pornit. Așa că, pentru că au atâtea idei grozave că mucaliții i-ar putea bănui pe toți că sunt idioți, ce le-a trecut lor prin minte: ia să dăm o lege prin care să devenim automat, după încetarea mandatului, ambasadori.

Legi de nevoi personale pentru țeparii din Șparlament

Politicienii români și-au mai tras o lege de nevoi personale în Senatul României. Cot la cot, cu entuziasm, senatorii PSD și PNL au votat pentru adoptarea proiectului de lege prin care creditorii nu se pot atinge de datoriile partidelor în perioada alegerilor locale şi parlamentare. Ne-au demonstrat încă o dată că Uniunea Social Liberală există, încă mai fură de la noi. Ambele partide au adunat datorii mari care îi împiedică să-şi finanţeze campania electorală pe vechea lege care-i dădea pe mâna creditorilor. Când e să-i atingi la buzunar politicienii români se solidarozează cu ebtuziasm împotriva legii. Dacă însuși actualul președinte lăsat fără o casă achiziționată cu rea credință a ținut să se declare nemulțumit de hotărârea judecătorească, ce să ne așteptăm de la restul politicienilor aciuați în Șparlament?

Legea defăimării

Legea defăimării.

O gașcă de penali și un cerc larg de interese

Eu zic că un vierme care se zbate în cârligul undiței are mult mai multă demnitate decât cei care devalizează România de mai bine de un sfert de veac (politicieni, capitaliști de cumetrie, vuvuzele mass media) și care zbiară după “democrație” numai când îi ajung din urmă prevederile Legii. Asta după ce au adus hoția, chiulul și minciuna la rang de demnitate în stat. Numai așa ne putem explica, ca națiune, zecile de șparlamentari, miniștri și alți oficiali (inclusiv doi foști prim miniștri) care s-au perindat (și se mai perindă) prin fața Justiției cu cătușe la mâini, după ce acele mâini au stat înfipte până la umăr în buzunarele Patriei.

Antena (3) se mărită, e nuntă în eter!

ANAF vrea să suprime Antenele? Păi Constituția României zice la Art. 30 (4) că „Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.” Ce ironie să invoci Constituția în apărarea Latrinelor, dar, hai, decât un nevinovat în pârnaie, mai bine 100 de pârnăiași în Șparlamentul României. Așa că să sărim în apărarea colegilor nevinovați aflați sub oprimarea ANAF.

Perversiuni cu Legea pe Bugetul Consiliului Județean Cluj

În 29 ianuarie, anul curent, s-a adoptat Bugetul Consiliului Județean Cluj. Cu părere de rău trebuie să-i anunț pe cetățenii județului că acesta este lovit de nulitate. Și asta de plăvani ce sunt unii consilieri județeni care au impresia că o situație de conflict de interses se aplică numai parțial – adică dacă are omul un interes la o Regie din subordine și s-a abținut să voteze la discutarea separată a bugetului acelei Regii, el este exonerat de incompatibilitate atunci când votează Bugetul general care conține și prevederi pentru acea Regie.

Comportamente administrative a la Cluj: Unde legea este aleatorie, aleluia e!

Ca să înțelegeți cum funcționează legea selectiv în Republica Cluj urmează să analizăm câteva acte și acțiuni.

Politicienii, obligați să își plătescă detenția dacă nu participă la programe de prevenție a hoției!

Dornici, probabil, să-și asigure și ei un electorat constant de decedați, precum amicul uselist Dragnea, Eugen Nicolăiescu, Alina Gorghiu și alți cioclii liberali au propus o lege prin care cetățenii români bolnavi de cancer vor fi obligați să plătească tratamentul, dacă nu dovedesc, cu acte în regulă, că au participat la programele de prevenție – urmând, probabil, să aducă și chitanțe pentru șpăgile oferite medicilor, cu acest prilej. Proiectul a stârnit un val de indignare, deși mulți români au declarat nu numai că acceptă să plătească tratamentul, dar sunt gata să le facă cinste cu citostatice și lumânări și politicienilor care au avut această măreață idee.

Pacientul liberal

Cancerul românesc liberal se face juma-juma cu Statul.

Cât de mare este un om mic?

Printre multe alte defecte, noi, românii, avem unul care le întrece pe toate: să credem că niște oameni mici sunt, de fapt, titani ai istoriei. Să ne punem în ei toate speranțele, să-i votăm din tot sufletul, pentru ca apoi să ne dăm seama că nu-s oamenii măreți pe care îi visam, ci niște bieți slujbași ai unui sistem croit după măsura patului lui Procust. Așa am pățit și cu Milică Constantinescu, și cu Klaus-scapă-ne-de-Mickey-Mouse și, mai nou, și cu Dacian Cioloș.

Duios, Elisabeta tăcea

Așa cum Gică Hagi e dovada supremă că orice fotbalist de geniu ajunge un antrenor mediocru, și Elisabeta Lipă ține cu tot dinadinsul să ne demonstreze că orice olimpic de aur nu poate fi decât o tinichea de ministru. E drept că pe doamna Lipă n-au dat-o nici până acum calitățile de manager afară din barcă, judecând după dezastrul lăsat în urmă pe la Dinamo, pe la Federația de Canotaj, pe unde a mai fost. Dar de la o femeie adevărată, cu palma cât o lopată, ca dânsa, mă așteptam la mai multă bărbăție. Or, în chestiunea imnului național, ce-a făcut celebra canotoare? S-a călăuzit după principiul lui Hagi: să fie bine ca să nu fie rău.

Iohannis nu e tolomac, e tonomat

Prin definiție, neamțul are trei calități de bază: e harnic, foarte harnic și extrem de harnic. Mai toți nemții pe care i-am cunoscut – și, probabil, și cei pe care i-ați cunoscut voi – aveau aceste calități, principalul lor hobby, după cele opt ore regulamentare de program fiind, evident, munca. Și nu fiindcă eliberează, ci fiindcă te menține în formă, după cum pot depune mărturie și colegii nemților, japonezii. Dar, cum orice regulă trebuie să aibă și excepții, aflați că sunt și nemți care, în cea mai bună tradiție miticească, taie frunze la câini cu abnegație și nu i-ar deranja să stea degeaba cât îi ziulica de mare. Cu un astfel de neamț atipic ne-am pricopsit, acum un an, în fruntea țării. Ghinion.

Instinct canin

Câinele, cel mai bun... dușman al parlamentarului

Klaus, un altfel de Mickey Mouse

Cu un an în urmă, când l-au votat cu ochii închiși și multă lămâie, să le treacă greața, milioane de români au nădăjduit totuși, în suflețelele lor mici și meschine, că poate Iohannis va fi altceva decât modelul de politician cu care ei fuseseră obișnuiți timp de un sfert de veac. A trecut un an și ne dăm seama că, într-adevăr, Iohannis nu-i ca Ponta și Klaus nu-i ca Mickey Mouse. E un altfel de Mickey Mouse, dar tot un desen animat. Ce vreți, dragi români, ați avut, pardon de expresie, ”ghinion”.