Când Priam, regele troian, a hotărât că Troia va trece la o altă fază democratică, el l-a ales pe Diaconeskus ca pretendent-candidat la tronul său. Asta a înfuriat-o rău pe Elena, fosta soţie a lui Cocoşeus, regele Spartei, ajunsă la curte după ce Priam a răpit-o cu farmecul personal şi l-a lăsat pe Cocoşeus cu punguţa lui de doi bani spartă. Elena, din regină răpită ajunsese, cu timpul, să se creadă regină răpitoare; ea spera ca Priam s-o titularizeze la candidatura pentru noua Troie.

Supărarea ei a fost atât de mare încât şi-a pus supuşii să împiedice colectarea semnăturilor pentru Diaconeskus în filialele locale ale fundaţiei Mişcarea Populară Troiană. Deşi Priam pare a privi doar cu un ochi, pe modelul Polifem, el a văzut bine mişcările nepopulare ale Elenei; dar considerente strategice ştiute numai de el (şi de noi toţi) l-au făcut să nu dea glas, personal, nemulţumirilor populare. Aşa că a chemat-o în ajutor pe cealaltă Elenă dragă lui şi poporului, Eba. Numele ei vine de la Teba în care s-a născut (pe când regele era un simplu navigator), de unde a fost adusă în Troia după ce Priam a spart cetatea, lăsând-o fără "T"-ul de la intrare.

Eba, deşi o numise până atunci diplomatic pe Elena "prietenă", nu o înghiţea de fel pe spartă care, cu buze mult mai subţiri, reuşise totuşi o carieră de mai mare succes, tot popular. Aşa că, punându-şi troieneşte mâinile în şolduri, i-a zis clar şi fără prune în gură Elenei tot ce aveau pe suflet - ea, tăticul Priam şi urmaşul Diaconeskus: dacă Elena îşi închipuie că regele nu e la curent continuu cu ceea ce se întâmplă pe sub mesele fundaţiei, atunci se înşală ca şi în credinţa ei că o candidatură la Preşedinţie i-ar veni ca o geantă Vuitton.

Deocamdată, războiul elenelor troiane este abia în faza iniţială, aşa că Homer al nostru nu vă poate povesti mai multe. El stă cu urechea pe desfăşurarea bătăliei şi vă promitem că o să venim cu legendele ulterioare. Deşi noi credem că neînţelegerile se vor rezolva rapid, fără asedii sângeroase şi cu dat foc la cetate. Soluţia e tot undeva sub burta calului troian, deja intuim o hăhăială homerică venind dinspre grajdurile lui Augias.