Ce învăţături mai extragem azi din presa furnizoare de nenumărate reţete ale fericirii? Să ne oprim la textul comunicator al celor “5 poziţii sexuale care le scot din minţi pe femei”. Acestea ar fi, conform ordinii menţionate în articol: “misionarul”, “cu picioarele pe umerii lui” (populara “umeri-craci”, citat exact), “împreunarea pelvisurilor”, “misionarul pe lateral” şi “leagănul îmbrăţişat”. Autorul (autoarea) pare cineva aflat la vârsta “zvârcolirilor de plăcere”, pe care este foarte posibil să le fi avut şi în timpul redactării. Noi, ca persoane mature şi cu experienţe edificatoare în domeniu, avem un punct de vedere diferit, aşa că ne permitem să refacem clasamentul, să vadă şi publicaţia respectivă că nu stă concurenţa ca vaca în fân.

Topul nostru ar fi următorul:

1. Intromisionarul. Poziţie clasică, executată nu neapărat în doi, dar care necesită în mod obligatoriu utilizarea unui obiect sexual provocator de acuplări sublime: cardul bancar. Acesta trebuie să aparţină părţii masculine a cuplului, dar e musai a fi manevrat doar de parteneră şi introdus repetat în locaşul dornic de penetrare. Doamnele trebuie să fie foarte atente la potenţa celui ales, condiţie sine qua non în finalizarea acţiunilor cu orgasme abundente şi oricând gata de a fi repetate, fără pauze lungi şi dezamăgitoare. Intromisionarea devine ideală atunci când se execută zilnic, fără măcar cele 3-4 zile de pauză prevăzute de Mama Natură în calendarul altor misiuni intro.

2. Cu papucii pe capul lui. Este poziţia principală la care femeile din toată lumea asta visează cu mult înaintea începerii vieţii sexuale, transmisă pe lanţul trofic fără greşeli de codare sau deviaţii genetice. Orice evă îşi doreşte adamul, aşa cum popular se spune, “sub papuc”, făcând deci parte din clasa poziţiilor dominatoare. Se realizează cu sau fără acordul sexului tare, fiind permise jocurile erotice care să-i dea acestuia senzaţia iluzorie că papucul lipseşte din contractul lui sexual şi habitual. Nu se cer exersări prealabile pregătitoare deoarece, aşa cum am menţionat anterior, reprezintă un dar feminin natural şi intrinsec.

3. Despreunarea pelvisurilor. Se execută atunci când poziţia intromisionarului nu se mai dovedeşte deloc satisfăcătoare şi fără perspective de redresare a situaţiei. Pentru început se apelează la invocarea clasicelor dureri de cap, acestea urmând a fi alinate în timp cu înlocuirea nevolnicului şi a fostului său instrument sexual cu variante updatate şi masiv îmbunătăţite. Preferabil ca noul furnizor al intromisionărilor să fie superdotat, cu mai multe instrumente excelent alimentate la orice oră din zi şi din noapte, nu doar în zilele de salariu accesibile intromisionarului de tristă şi dezamăgitoare amintire.

4. Intromisionarul pe lateral. Este o variaţie a poziţiei principale, necesitând existenţa unui al treilea participant la traficul iniţial în cuplu. Poate fi considerat sex în trei, dar în combinaţii de doi, cu partenera pe post de factor comun. Aceasta îşi va dubla astfel deliciile ridicătoare la cer, că unde-i unul, nu-i putere, unde-s două carduri, e maximă plăcere! Este recomandabil ca membrii duoului procurator de climaxuri să nu se cunoască între ei, pentru a nu lăsa unul pe celălalt greutatea preludiului şi epuizarea de la postludiu.

5. Leagănul neîmbrăţişat. Metodă ajunsă la un grad de practicare atât de îngrijorător, încât natalitatea a ajuns o problemă de securitate naţională, nu doar în arealul sexual românesc. Este o variantă unificatoare a tuturor poziţiilor sexuale practicate cu prea mult accent pe latura orgasmică şi fără finalizări în maternităţile patriei. Actualmente, liderii libidoului european încearcă s-o rezolve prin intromisiuni extracontinentale în masă, vizând finalizarea unui Babel genetic, social şi cultural pe care Domnul l-a mai sancţionat o dată în istorie, prin trăsnire şi demolare. Dar, când avem atâtea reviste care ne învaţă zilnic Kamasutra la liber şi fără obligaţii, cine să mai aibă chef de chestia aia cu „parental advisory”?