Fost ministru al Mediului și actuală membră de bază a PDL, doamna Sulfina Barbu susține că știe cine fură în România: numai USL-ul. Cică!

Reporter: Erați puternici. Erați la putere. Acum vă mănâncă și câinii.

Sulfina Barbu: Tot e bine că nu ne mâncăm între noi! E în legea firii, nu ai cum să rămâi tot timpul la putere. Dar când ajungi în opoziţie eşti mâncat dacă începi să te cerţi cu cei de lângă tine. Mai avem şi noi câteva voci supărate, mai avem lucruri nespuse pe care le spunem acum, dar ne oprim aici. Pe când USL-ul! Vă imaginaţi cum se vor mânca între ei când vor pierde puterea?! Cine pe cine să dea mai repede vina? Cine pe cine să acuze de trădare? Complicat!

R.: Când au greșit Ponta și Antonescu în suspendarea lui Băsescu?

S. B.: Au greşit când au intrat în politică! De atunci fac doar greşeli. Mă rog, asta e valabil mai mult pentru Ponta, cum Antonescu nu a făcut nimic, dar absolut nimic în politică, decât să strige „jos Băsescu!”, înseamnă că are doar o greşeală! Fatală oricum.

R.: Caracterizați peștera de astăzi a politicii românești.

S. B. E plină de lilieci, politicianul-liliac, dar, din păcate, nu un Batman mioritic. Ci politicieni lipsiţi de acea viziune care să ne ducă spre luminiţa de la capătul tunelului. Politicieni care, precum liliecii, zboară orientându-se după orice altceva, numai după lumină nu. Dar liliecii, spre deosebire de colegii lor de peşteră, politicienii, nu au nicio vină pentru asta.

R.: Ce mai e de furat în țara asta?

S. B.: Speranţa. Speranţa că la un moment dat se va opri şi furtul.

R.: Elena Udrea a furat?

S. B.: Poate inimile unora!

R.: Adrian Năstase a furat?

S. B.: Mult. Dar a făcut şi lucruri dezinteresate. Cum ar fi publicitate gratuită la fularele Burberry.

R.: Relu Fenechiu a furat?

S. B.: Pot să sun un prieten la întrebarea asta? Serios acum, eu chiar nu am de unde să ştiu.

R.: Vă iubiți țara?

S. B.: Da, deşi e greu să o spui, să o simţi, să îţi reaminteşti sau să te mai gândeşti în vremuri liniştite.

R.: Cum demonstrați?

S. B.: Şi mai greu de demonstrat. Mă uit la Turcia şi Siria zilele astea. De asta vă spuneam de vremurile liniştite. Şi ştiu un lucru: dacă mâine n-am mai avea parte de liniştea de acum, n-aş sta acasă să împletesc fulare. Dar îmi doresc din suflet să nu fim nevoiţi să demonstrăm asta!

R.: Ca persoană care trăiește în România, simțiți corupția într-un fel?

S. B.: Mai puţin decât ceilalţi oameni, dar o simt. Asta pentru că atunci când oamenii te văd la televizor şi eşti cunoscut, nu mai îndrăznesc să ceară. Dar mi s-a întâmplat şi mie ca o funcţionară să aştepte tradiţionala „atenţie”. V-am dat un exemplu de experienţă directă.

R.: Ce nu pricep oamenii politici?

S. B.: Că sunt şi ei oameni ca toţi ceilalţi. Cred că din expresia „om politic”, cei mai mulţi mai văd doar cuvântul „politic”. Uită de „om”. De asta vedem parlamentari apăraţi în faţa justiţiei de către colegi. De parcă, dacă un profesor ar avea probleme cu legea, procurorii sau judecătorii s-ar opri pentru că o comisie a colegilor spune că nu este de acord.

R.: Ați contribuit la această imoralitate a clasei politice?

S. B.: Doar în măsura în care de la Adam şi Eva încoace suntem toţi păcătoşi. Deşi, aşa cum despre orice om politic apar acuzaţii fel de fel, au apărut unele şi despre mine, dar niciodată dovedite. Altfel, mă pot simţi responsabilă că nu am reuşit să schimb atât de mult cât îmi doresc mediul politic în care îmi duc munca de zi cu zi.

R.: La ce întrebări n-aveți răspuns?

S. B.: Sunt multe lucruri pe care nu le ştiu. Dar întotdeauna întrebările la care nu am avut răspuns mi-au rămas în minte şi până la urmă am găsit răspunsul.

R.: Când sunteți slabă și neajutorată?

S. B.: În faţa răutăţii şi a minciunii.

R.: Dar când sunteți puternică și fragilă?

S. B.: Când e vorba de copilul meu. Îl apăr ca o leoaică, dar în acelaşi timp tremur ca o frunză pentru el.

R.: Cum e cu Alianța asta România Dreaptă? Ce vrea ea de la români?

S. B: De la români vrea doar să o asculte. De aceea e important ce le spunem şi ce le oferim noi românilor. Cred că e important să explicăm de ce am ales acest nume Alianţa pentru România Dreaptă. Ce e, de fapt, România Dreaptă în viziunea noastră? Noi oferim, de fapt, o societate care să fie dreaptă cu cel care munceşte, în sensul de a-i preţui efortul şi de a-l încuraja mai mult decât acum. O comunitate dreaptă cu cel care trăieşte cinstit şi respectă nu doar legea scrisă, ci şi bunul-simţ, solidaritatea gestului simplu de a ajuta un bătrân să treacă strada. O societatea dreaptă cu valorile ei, cu generaţiile ei mai în vârstă. Dar, mai ales, o societate dreaptă cu viitorul, care nu neagă şansele la dezvoltare ale acestei ţări.

R.: Ce înseamnă portocaliul pentru dumneavoastră?

S. B.: Este culoarea partidului meu. Sunt în PDL de 14 ani şi mă mândresc că nu am trecut de la un partid la altul. Portocaliul mă duce întotdeauna cu gândul la trăsătura cea mai importantă a PDL, aproape de oameni. Partidul nostru a fost întotdeauna aproape de oameni. Asta îmi spune mie culoare portocalie.