Academia Catavencu

Plecat pe lumea cealaltă să-i recite versuri de limbă-albastră Savantei, Vadim Tudor lasă în urmă nu doar amintirea unui “mare poet”, ci şi un gol la fel de mare şi adânc pe canapeaua lui Capatos. Cine-o să se mai dea acum la bârfă cu Cruduţa, Biăncuţa şi alte panarame e greu de spus, pentru că un maestru al bufoneriilor precum Vadim e greu de înlocuit. De la poetul de casă al lui Ceauşescu, care, pentru o ieşire afară, un video şi trei casete porno scria la minut cinci ode şi doi ditirambi Cârmaciului, Mamei Iubitoare şi Partidului, până la “Tribunul neamului” e cale lungă, deşi, în sinea lui, Vadim a rămas mereu la fel, doar noi l-am perceput schimbat.

15 septembrie 2015

scris de Spartakus

Ziua de după ziua de apoi

Fiecare mare conflagrație mondială a avut ca punct de pornire un act de intoleranță, ură și xenofobie. Si, după cum știm cu toții, istoria se repetă. Există o ciclicitate pe spirală istorică în care se atinge un punct critic pentru a declanșa o mare și ireparabilă eroare care va schimba definitiv și complet paradigma istorică de până atunci și fața omenirii. Oare, a venit momentul să fim cu toții martorii unei asemenea zile?!

14 septembrie 2015

scris de Marina Ene

Valetul de spatie

Se întrevede o campanie de pomină la anul în primăvară când îl vom avea pe Remus Cernea pe banca candidaților de soi la primăria mare, așezat fix între Cati Andronescu, cea cu căruciorul de dosare penale după ea, și Piedone, care își va schimba din 2 în 2 minute tricourile și bascurile cu PSD, UNPR, PC, UNPR, flancat din spate de Elena Udrea, îmbrăcată într-un costumaș tip zeghe cu marca Channel și Ludovic Orban în față, pulbere de atâtea vodci înghițite de emoție, zdrăngănind la chitară “Bucurestiul meu iubit” și îmbiindu-l pe tânărul candidat la un tangou electoral improvizat în direct.

13 septembrie 2015

scris de Marina Ene

Daţi-i lui Max Steaua României, nu secretarelor voastre

Din bucata mea de pâine / Am hrănit Eroul-câine.

12 septembrie 2015

scris de Nestor

Ipocrizie, numele tău e UE

Dacă trăia azi, Hamlet, nefericitul prinţ al Danemarcei, s-ar fi luat cu mâinile de cap, văzând ce se întâmplă prin lume şi n-ar fi zis “Slăbiciune, numele tău e femeie”, ci, mai mult ca sigur, “Ipocrizie, numele tău e UE”. După care ar fi trimis-o pe frau Merkel la mănăstire şi s-ar fi aruncat el singur în tăişul sabiei, fără să mai aştepte să-l decapiteze călăul ISIS.

11 septembrie 2015

scris de Spartakus

Conu Arşinel faţă cu Revoluţiunea

Arşinel, Eroul Determinant.

10 septembrie 2015

scris de Nestor

O Naţională fără bulan

Bulanul e cea mai bună tactică de joc.

05 septembrie 2015

scris de Nestor

Caligula Imperator şi-a făcut calul senator, Gabi Oprea, mai dator, şi-a pus vrăbiuţa doctor

E suficient să mă uit la imaginea alăturată, ca să mă gândesc, instinctiv, la o delicioasă scenetă cu Toma Caragiu – “Fabulă”. Ce avem noi aici? Avem aşa: o grămadă de bursuci cu părul rar din serviciul militar, o vrăbiuţă secretară, veselă şi cam sprinţară şi o duduie blondă, zdumpeşă ca o sondă, despre care nu ştim ce hram poartă – poate fi un fel de Marie Curie II sau poate să fie doar o Mărie cu altă pălărie a secretarei bronete. Elefantul din sceneta cu Caragiu nu apare în poză, el fiind, probabil, extrem de ocupat să mai gireze nişte plagiate, deoarece interesul naţional i-o cerea.

03 septembrie 2015

scris de Spartakus

Pușcăria a fost destinul lor natural

În povestea care urmează, nu vorbim despre oameni de afaceri, ci despre hoți și spoliatori. Despre indivizi care, din momentul în care li s-a tăiat cordonul de alimentare de la bugetul de stat pentru subvenții, contracte avantajoase, returnări de taxe și altele, dintr-o dată nu au mai știut să facă afaceri. Au intrat în executare silită pentru neplata impozitelor, au intrat în insolvență ca să își fenteze creditorii și – slavă Domnului! – au intrat la pârnaie. Mă rog, Puturiciu a murit nițel, înainte de a-și lua binemeritații ani de pușcărie. Au fost oamenii vechii și noii Securități, nu oameni de afaceri.

02 septembrie 2015

scris de Victor Eugen Lungu

Băgaţi şi la noi imigranţi, că-i rămâne lui Ponta moscheea goală!

De câteva săptămâni, Europa e afectată de ultima invazie barbară, sute de mii de sirieni, afgani, irakieni, maghrebieni venind direct din Evul Mediu ca să o cotropească. Invazia asta e plină de paradoxuri: deşi oamenii ăia se plâng că au fugit din ţările lor pentru că sunt persecutaţi politic şi vor să trăiască în democraţie, niciunul nu s-a oprit în Bulgaria, România, Macedonia sau alte ţări est-europene democratice. Deşi toţi se vaită că sunt săraci lipiţi, fiecare din ei a avut câteva mii de euro ca să ajungă până în Germania. Eu, şi sunt convins că multe milioane de români, n-avem mii de euro în cont nici să ne pici cu ceară şi, dacă i-am avea, de ce să plecăm cu ei în Occident, când aici ne-ar ajunge să trăim ca belferii cel puţin un an? Asta înseamnă că ori arăbeţii sunt ipocriţi şi nu de spaimă, nici de sărăcie au plecat de la ei, ori cineva, nu spui ţine, putere importantă, le vâră bani în cont şi-i îndeamnă să ia cu asalt Europa, cu Coranul sub şa, ca să o termine de tot.

01 septembrie 2015

scris de Spartakus

Pierdut demnitari. Îi declarăm nuli

Bâlciul electoral a fost deja inaugurat și caravana stă să pornească. Noi, real, pe unde ne mai aflăm? Că tsnunami-urile economice ne lovesc, de refugiați este plină Europa, prețurile cresc, bursele se prăbușesc și nici natura nu mai ține cu noi, iar peste tot se prezintă că singurul loc în care ne-am afla ar fi în vacanțe. Bineînțeles, în frunte cu președintele, Guvernul și Parlamentul.

29 august 2015

scris de Marina Ene

4.000 de terorişti, meşteri mari şi cam băsişti

SRS aruncă bomba, Băsescu îşi pierde trompa.

28 august 2015

scris de Nestor

Statul a luat, Statul a dat, fie numele Domnului negociat!

BOR şi Primul său Păstor le-au oferit, gratis, necredincioşilor dovada că nici vorbă să fie o instituţie dogmatică, refractară la schimbări înnoitoare. Biserica se arată dispusă să negocieze cu Statul Român impozitarea veniturilor sale, cu condiţia unor retrocedări de foste proprietăţi clericale şi care au intrat de-a lungul timpurilor în posesia Statului. Nici n-ar fi vorba de mari bogăţii: niscaiva clădiri, istorice sau nu, oareşce sute de mii hectare împădurite, proprietăţi cu heleşteie, păstrăvării, fâneţe, podeţuri şi alte acareturi necesare la Casa Domnului ce ni l-a dăruit pe Fiul Omului. Că, vorba ceea a PF Daniel, dai un ban la Stat, dar iei ceva frumos în schimb - să fie de sufletul lui Cuza.

26 august 2015

scris de Nestor

Un' te duci tu, Sârbule?

Pe când fâlfâitul din aripi al fluturilor de la Beijing e pe cale să declanşeze un taifun în România, parlamentarilor li se fâlfâie, de-a dreptul, de soarta ţării, în schimb li se umple popoul de lacrimi când vine vorba de soarta lor. Dându-şi seama că, după jaful şi cotropirea din mandatul ăsta, mulţi n-o să mai pupe alt mandat, aleşii bagă şi ei mâna la caşcaval cât mai pot. Îşi dublează pensiile, că pot, şi-au triplat şi salariile, tot că pot şi o să ne-o dea şi nouă mărită de zece ori, tot fiindcă debordează de atâta potenţă. Bine, unii dintre ei nu se mulţumesc cu nişte pensii nesimţite, căci se simt încă în putere, simt că mai pot jefui cu sârg, tinereşte, banul statului. Răspopitul Ilie Sârbu de pildă, la ce 65 de anişori ai săi, e proaspăt ca un băiat de cor şi, având în vedere antecedentele lui la vânătoare, mai că te-aştepţi să-l auzi cântând în falseto, ca Farinelli.

26 august 2015

scris de Spartakus

Tiebreak la porţile Orientului

Simona Halep - mândria românului de a fi pe locul doi.

24 august 2015

scris de Nestor

Social