USR

În ulei și zahăr să ne duelăm sau în sondaje să ne întrecem?

Campaniile electorale scot în față, nu doar la noi, ci și aiurea, așa-numiții ”sondori de opinie”. Adică niște băieți deștepți care și-au dat seama de justețea proverbului ”laudă-mă gură, că-ți dau prăjitură. Ce fac ăștia, în mod concret? Îți spun ce vrei să auzi. Tu ești prost, umflat și gângav? Ei îți spun că ești un veritabil geniu, suplu și musclat, și nimeni, de la Demostene încoace, n-a fost un orator mai bun. Ești praf, ca politician, nu te vrea nimeni, nu te-alege nici mă-ta? Vin sondorii și-ți garantează că ești un Churchill de România, că sigur vei fi ales cu procente de două cifre și neapărat ajungi și prim-ministru, mai ales dacă ai ochelari și te-ajută și moaca de prost.

ACADEMIA CAȚAVENCU NR.17 (1216) 21 noiembrie - 4 decembrie: WINTER IS COMING. YOU WIN OR YOU DIE

După ce pesediștii au dat toate tunurile, Dacian Cioloș nu se mai poate bizui, împotriva urzelii trolilor și a iernii rusești care se apropie, decât pe sabia din mână, pe scutul de la Deveselu și pe o armă mai de temut decât toate rachetele lui Putin: votul românilor.

Eu votez cu ăla care promite să nu facă nimic

De când s-a inventat votul oamenii sunt puși să aleagă între dracul și tatăl lui. Dincolo de faptul că dacă votul ar fi fost relevant și important pentru alegerea conducătorilor poporul nu ar fi avut dreptul la el, această mascaradă derulată din patru în patru ani ne dă iluzia că am avea vreun rol în conducerea țărișoarei.

Clotilde Armand, USR: „Acest sistem creat de PSD și PNL, bazat pe minciună și menținerea în sărăcie a unei mari părți a populației nu mai poate dura mult!

În urmă cu un secol, Arghezi se întreba, retoric, de ce n-avem și noi nemții noștri. Ei, uite că s-au scremut Carpații, s-a înfuriat diaspora, au ieșit la vot tinerii frumoși și liberi și ne-am pricopsit și cu un neamț, chiar în fruntea țării. E drept că, după doi ani de mandat, ne-am dat seama cam cu toții că nu era neamț din ăla, de la mama lui, ci unul românizat, dedulcit la concedii și total neimplicat, urmărind cu atenție și preocupare doar orarul de zbor al avioanelor spre străinezia. Dar, deși nu le-a mers pasiența cu nemți de fabricație autohtonă, românii nu se lasă și sunt gata să o ia de la capăt. De data asta, ei vor să-și încerce norocul cu o franțuzoaică de import, get-beget: Clotilde Armand. Femeia din dreapta lui Nicușor Dan și una dintre cele mai charismatice personaje ale politicii mioritice. Am vrut și noi să vedem cam ce gândește o franțuzoaică despre România și am ajuns la concluzia că, dacă am avea vreo 588 de Clotilde, Parlamentul nostru n-ar mai arăta chiar așa de nasol cum arată azi.

În PSD, doar Prostănacul se schimbă, prostia rămâne la fel

Ținând seama de faptul că, de 26 de ani, tovarășii lui Ion Iliescu păcălesc constant prostimea din această țară să îi voteze, indiferent de avatarurile luate de-a lungul vremii – de la FSN la PDSR și acum la PSD – ai fi tentat să crezi că în acest partid există numai creiere de escroci străluciți, pe care până și faimosul Ponzi, îl știți, ăla cu schema gen Caritas, ar avea ce învăța. Căci să promiți alegătorilor că le vei da de opt ori mai multe pomeni electorale, ajutoare sociale și găleți, dacă ajungi la guvernare, iar ei să te voteze și după ce au văzut că le dai de opt sute de ori... cu totul altceva, înseamnă că ești, într-adevăr, un șarlatan redutabil.

Nu-l luați ostatic pe Cioloș!

Într-o țară unde până acum guvernele au înmulțit peștii, zahărul și uleiul, au transformat apa în vin de masă cu sulfiți și au înviat morții (e adevărat, numai în prag de alegeri!), e și normal ca, atunci când se ivește vreun șef de cabinet mai luminat, lumea să-l considere Mesia 2.0 și să aștepte de la el, în doar trei zile, minunea creșterii PIB-ului și miracolul dublării salariului minim, pe muncă și mai minimă. Așa a pățit și Cioloș. A venit, a văzut, a făcut, iar mulți români s-au agățat de el ca înecatul de pai, într-o mare plină de rechini de partid din specia Marele Alb, înrudită, cum bine știm, cu porcul. Unii, precum cei de la USR, au mers și mai departe și l-au luat drept stindard, deși omul s-a jurat că nu candidează și are prostul obicei să se țină de cuvânt.

Nu te pișa pe el de vot, ca să nu se pișe alții pe tine

Deși, cum spuneam, sunt mai periculoși decât ursul brun, dar sunt prea ocrotiți de lege ca să poată fi vânați măcar cu flegme, politicienii maro din România au un comportament asemănător cu al urșilor. Cu singura diferență că hibernează vara, toamna și primăvara, trezindu-se din amorțire numai iarna – și nici măcar în toate iernile, ci doar în anii când sunt alegeri. Bunăoară acum, politicienii s-au trezit din huzurul și trândăveala de peste vară și au început să iasă în haită, pe la televizoare, mormăind după voturi.

La vremuri noi, ioc partide noi

În decembrie '89, știm cu toții, în România a avut loc o mare crăpelniță. În primul rând au crăpat Ceaușescu și sinistra, pe urmă a crăpat Partidul Comunist. Comunismul însă n-a crăpat. A stat puțintel tupilat prin CPUN, după care s-a coagulat, după chipul și asemănarea tartorului Ion Iliescu, într-un FSN atotcuprinzător. Pentru că erau istorice, deși unii le credeau mai curând istorie, au scos apoi capul, timide, și PNL și PNȚ, iar FSN n-a avut încotro, a trebuit să le dea și lor o firimitură. Apoi a venit ”Marea Schimbare” a lui Milică Constantinescu, dar singurii care s-au schimbat au fost doar PSD cu PNL/PNȚ, comuniștii din aceste partide rămânând, calmi, la locurili lor. Între timp, FSN s-a despărțit în PSD și PDL, de PNȚ s-a cam ales praful, în schimb PNL a dovedit o rapidă însușire a nobilelor idealuri ale fripturismului, aliindu-se mai întâi cu PSD și pe urmă cu PDL. Astăzi, practic, dacă facem abstracție de UDMR, ALDE, PMP, PRU, PRM și alte partide ai căror membri și votanți încap lejer în două microbuze, pe scena politică românească nu mai există decât PSD și PNL. De vreo zece ani, într-o formă sau alta, ele își împart cașcavalul. Și le e bine.

Uniunea Scriitorilor lansează USR - Filiala Penitenciare alături de un curs gratuit pentru reducerea anilor de temniță prin scris

Nicolae Manolescu: "Mi-am adus aminte de volumele de ținută elaborate în timp record de cărturari contemporani care, aparent, nu aveau aplecare către scris ci doar către săpun, în băile penitenciarelor: Dinel Staicu, Dan Voiculescu, Gică Popescu, Mihai Stoica, George Copos, Cătălin Voicu, Gigi Becali, Ioan Niculae, Corneliu Iacubov, Codruț Sereș, Victor Becali, Cristi Borcea etc. Păi, dacă frații Becali și Borcea au reușit să scrie și altceva decât chitanțe ori certificate de paternitate, cu siguranță că merită să dăm o mâna de ajutor pentru a scoate la suprafață scriitorul din oricine își dorește acest lucru."

Fantomele noastre dragi și morții voștri de comuniști

Spre deosebire de colegul și fostul lui șef, Victor Ponta, renumit în toată galaxia pentru glumele de Dâlga și mârlăniile de cocalar cu doctorat, Liviu Dragnea părea mai diplomat și mai alunecos, părea genul de om care nu-și dezvăluie niciodată adevăratele gânduri, ci mai întâi șade și pe urmă scoate pe gură cuvinte bine pritocite. Și-n general, teleormăneanul, viclean ca țăranii lui Moromete și uns cu toate alifiile mai ceva ca Năstase, n-a călcat pe bec și n-a zis lucruri pe care să le regrete mai târziu. Dar uite că în privința diasporei, tot i-a ieșit porumbelul pe sub mustață, dovadă că pesediștii, ori c-au pierdut, ori c-au câștigat, sunt ca Bourbonii: nu uită nimic și nu-nvață nimic din lecțiile istoriei.

Nicușoare, fii radical la puterea a treia!

În urmă cu patru ani, când se bătea singur cu USL, pentru că toate celelalte partide dăduseră bir cu fugiții, Nicușor Dan părea un soi de David, gata să-i dea cu pietroiul în cap căpcăunului Oprescu. Emoția a fost însă prea mare: nu l-a nimerit, iar Oprescu a mai avut de așteptat încă patru ani ca să-l răpună DNA-ul. Acum, dându-și seama că singur nu poate face nici măcar copii, Nicușor s-a înconjurat de o mână de oameni dedicați, și-a mai tras și-o franțuzoaică isteață foc, care, dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventată și clonată, și a devenit un fel de Robin Hood.

Uniunile de creativi, adică de pensionari

Nu mă consider scriitor pentru că am publicat o carte și nici tocmai jurnalist nu mă cred. Meseria mea e aceea de programator. Nu scriu articole sau cărți din hobby. Pescuitul e hobby, scrisul poate fi hobby atâta timp cât manuscrisele tale sunt fără de ISBN, iar expunerea delirului se rezumă la blogăreală și facebook.

USR și Ziua condeielor lungi

România, ne convingem încă o dată, e un loc strâmb, nedrept și pe alocuri pe deplin hidos. Și cumplit și amuzant, toate în același timp. În România nu poți nici măcar să scrii cu folos, dacă nu faci parte dintr-o gașcă protejată. În România nu poți să ai pretenții să ți se răspundă la o întrebare simplă, pentru că ești prea mic și prea puțin în ecuația puterii. România e un loc neprielnic scrisului liber, într-un cuvânt. Sau cuvântului, în alt cuvânt.

Cum ne-ar fi plăcut să arate Parlamentul

În weekendul trecut, Palatul Parlamentului s-a umplut de viaţă. Şi nu de orice fel de viaţă, ci de viaţă inteligentă, ceea ce nu se poate spune că, de la Ceauşescu încoace, s-a întâmplat aici prea des ...