Unpr

Adio, Lenin, dar rămân cu tine!

Probabil că mulți dintre voi au văzut deja filmul ”Goodbye, Lenin!” – îl știți, comedia aia mișto, nemțească, despre un june a cărui mamă intră în comă exact înainte de căderea Zidului Berlinului. Duduia e mai comunistă decât Firea și Olguța la un loc și nici nu concepe că ”visul de aur al omenirii” s-ar putea destrăma. Și totuși, zidul cade, comunismul se duce dracului, iar cucoana, când se trezește, trebuie menajată și lăsată să creadă că se află încă în plină dictatură a proletariatului. Fiindcă, avertizează medicii, dacă ar afla că Germania Democrată s-a dus ploii de suflet, la pachet cu Uniunea Sovietică, babeta comunistă ar putea avea un șoc fatal. Așa că fiul ei, deși virulent anticomunist, nu vrea să se întâmple asta – e mă-sa, na! – deci face tot posibilul să-i ascundă adevărul.

Diviziunea viermelui sau zbaterea partidelor balama

Văzută ca un vierme care roade pe interior și suge sângele poporului (a se citi mălaiul din buget), clasa politică românească are darul rar de a se reinventa. Când ai impresia că se rupe șandramaua și golanii își iau tălpășița constați că te-ai grăbit. Dintr-un partid toxic se nasc două, la fel de mizerabile dar cu discursuri total opuse, exact ca la viermi. Ca un pește curentat, alegătorul mușcă noua momeală crezând că a schimbat meniu. Numai că la scurt timp constată că l-au schimbat pe dracul cu tac-su sau că deși a votat alt partid a ieșit tot cel vechi din urne. Căci între timp golanii au fuzionat sau au comis o alianță în numele interesului național, de grija căruia nu pot să doarmă noaptea.

O filă din jurnalul de campanie al generalului Izmană

M-au sunat de la DNA. Cică să mă duc în vizită, să dau câteva declaraţii în calitate de acuzat, că am fost avansat din aceea de martor. Are dreptate TR-istul de Ponta: fasciştii ăştia folosesc orice dezastru natural, cum a fost şi nenorocirea cu motociclistul, pentru a-şi elimina adversarii politici.

Reevaluare humanum est, perseverare diabolicum

De când nu mai apare pe televizoare, precum cucul din pendulă, la ora șapte fix, fostul președinte Băsescu și-a mutat cuibul pe Facebook și de acolo trage din toate pozițiile, că muniție are suficientă. Dar, în loc să le bată obrazul unora ca Tăriceanu și Dragnea, a căror mitocănie a atins apogeul, el nu doar că le aruncă bezele peste gard, dar s-a găsit să-l critice tocmai pe Cioloș, singurul șef de echipă care pare să mai zugrăvească vara asta ceva.

Robert, ești bine, mă?

"Asta e. Nu poți face omletă dacă nu spargi ouă. WC-ul nu se curăță singur, trebuie să iei peria și să te apleci un pic și să simți mirosul. Nu poți salva țara fără să faci compromisuri", și-o fi spus Robert Turcescu când a intrat în politică. Îi dau tone de credit, precum observați. Pentru că Turcescu n-a fost un băiat rău. Eu l-am cunoscut pe Turcescu acum niște anișori, când preda cursuri de jurnalism prin țară, într-o campanie finanțată de Rombat. A venit și la Ploiești, de unde a plecat cu creierii muci. Părea bine intenționat, pasionat de meseria lui, de făcut bine oamenilor.

Da’ corupții un’ se duc când se duc?

Întreaga suflare feisbucistă a putut citi, în dimineața asta, cu sufletul trist, inima pustie și curul plin de lacrimi, postarea de pe Facebook prin care Gabriel Oprea își anunță despărțirea de cea mai mare curvă din viața lui și anume politica. Cuvintele lui au fost de-a dreptul dureroase. De piatră dacă erai și tot oftai, aflând câte sacrificii a făcut omul ăsta, câte izmene a lăsat desperecheate, câte ciorbe s-au sleit la ”Cinci cocoși” așteptându-l, câte amante au rămas nesatisfăcute – nu tu blăniță, nu tu apartamențel – din simplul motiv că generalul Oprea a urmărit, mereu și mereu, doar interesul național, neglijând, în rest, totul.

ACADEMIA CAȚAVENCU nr. 10 (1209) 27 iunie - 17 iulie 2016: O FLOARE ŞI DOI GĂINARI

După blatul rușinos făcut cu PSD la locale, cei doi vânzători de liberalism la fir(ea) - florăreasa Alinuța și bulibașa Vasile - și-au pus poalele în cap și se pregătesc să ofilească de tot săgeata liberală, bătând palma cu generalul Izmană și oferind românilor, la toamnă, o alianță cu miros de trandafiri.

Liderii PNL: ”Ne aliem cu UNPR pentru că din toamnă vrem să devenim partid istoric!”

După cum probabil ați aflat, conducerea PNL a mandatat celebrul cuplu de comici ai micului ecran Blaga și Gorghiu să demareze negocierile cu UNPR, în vederea unei alianțe politice menite să aducă aceste partide la guvernare din toamnă. De fapt, am aflat pe surse că scopul acestor negocieri este cu totul altul și anume faptul că Vasile Blaga ar dori și el să aibă girofar, cum avea Oprea.

Prepaid Cioloș și balamaua reunsă democratic a UNPR

Partidul-balama UNPR are un viitor strălucit după plecarea lui Oprea și reținerea lui Onțanu. Cei despre care s-a spus mereu că sunt fantomele securității, colonei, generali, turnători, au rămas pe mâini bune. Și-au ales un nou far călăuzitor (339 de voturi din 370) în persoana deputatului Valeriu Steriu. Inginer, fiu de ștab comunist în comerțul exterior, secretar de stat pe vremea lui Năstase, colonel în rezervă, consilier al lui Băsescu, fost senator PSD, este acum președintele UNPR.

Onțanu nu mai candidează, dar putem vota DNA?

Dacă există ceva de admirat la PSD atunci acel ceva este capacitatea de repliere, de a scuipa unde-a lins și vițăvercea, de a se dezice, senin, de nobilele idealuri ale fripturismului imediat ce vreun fripturist, de la ei sau de la alții, este prins la pachet cu fleica inscripționată cu „mită”. În cazul lui Onțanu, cel care îl scotea pe Elvis la produs capital de imagine prin parcurile Capitalei, lucrurile au stat la fel.

Tehnologia nu ține pasul cu prostia

Senatorul UNPR Marius Ovidiu Isăilă, ex-PSD, tocmai ce a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare, plus confiscarea din avere a echivalentului unui para-ndărăt de 180.000 de euro pe care l-ar fi cerut insistent.

Piedone a plecat, bătaia (de joc) continuă

Când eram mici, pe vremea lui Ceașcă, și ne-nghesuiam la cinema și de zece ori pe lună să vedem filmele cu Piedone, știam dinainte că filmul era pe terminate când eroul caftea tot ce era de caftit, bătaia se încheia, iar ”băieții răi” erau puși în cătușe. Astăzi, Piedone al nostru a plecat demult, ”băieții răi” – sau, mai curând, Acarii Păun – au fost puși în cătușe, dar bătaia continuă. Doar că nu mai e bătaie ca-n ”Piedone Africanul” sau ”Piedone la Hong Kong”, ci bătaie de joc. Cea mai pură bătaie de joc.

Ambasadorii Republicii Mârlănia

Precum guițătorii care, se zice în popor, s-ar visa, premonitoriu, de Ignat cu beregata tăiată și capul în coș, așa și un grup de aleși ai poporului au avut, zilele astea, un coșmar. Se făcea că li se terminase mandatul și ajungea fiecare la meseria lui de bază: care la auto, care la sapă, care la frecat țiparul, care la făcut foamea sau greva foamei, care la întins mâna. După un asemenea coșmar s-au trezit brusc, cu mintea zbuciumată, dând țipăt scurt, ca porcul sub cuțit și au început să urle prin Parlament că nu-i cinstit să li se apropie așa de repede funia de par și, după patru ani de huzur, să se întoarcă la troaca din care au pornit. Așa că, pentru că au atâtea idei grozave că mucaliții i-ar putea bănui pe toți că sunt idioți, ce le-a trecut lor prin minte: ia să dăm o lege prin care să devenim automat, după încetarea mandatului, ambasadori.

USL cel "bun" și USL cel "rău"

Prevedeam într-o analiză din ianuarie anul curent (data stelară) că vor exista pe piață la alegerile din acest an un USL "bun" și un USL "rău". Acesta este jocul pe care ni-l pregătesc bunii și vajnicii apărători ai democrației din PSD și PNL-PDL cu largul concurs al tăcerilor prezidențiale, ale sateliților politici (ALDE, UDMR, UNPR și minorități) și al plimbărilor cu maimuța Gâdea prin străinătățuri a lui Mahalache și a copreședintelui noului PNL, nu Vasile, ci Bleaga. Nici Adevărata fiică a Mamei Omida n-ar putea desluși în catrenele pe care ni le recită politicienii zilele acestea așa cum deslușim noi:

Cât de mare este un om mic?

Printre multe alte defecte, noi, românii, avem unul care le întrece pe toate: să credem că niște oameni mici sunt, de fapt, titani ai istoriei. Să ne punem în ei toate speranțele, să-i votăm din tot sufletul, pentru ca apoi să ne dăm seama că nu-s oamenii măreți pe care îi visam, ci niște bieți slujbași ai unui sistem croit după măsura patului lui Procust. Așa am pățit și cu Milică Constantinescu, și cu Klaus-scapă-ne-de-Mickey-Mouse și, mai nou, și cu Dacian Cioloș.