Tariceanu

Revista Tresei: A uitat ce ține minte

Am asistat la un test de sinceritate la tembelizor. Pe Digi24, cititoarea de prompter Elena Vijulie o pune pe co-președinta Noului și Mărețului PNL, Alina Gorghiu să îl caracterizeze "în câteva cuvinte" pe Generalul Izmană. Nu știu care este stadiul negocierilor cu interesul național, dar Alina Gorghiu ne arată cam ce se gândește: "Perspective de construcție". Păi, dacă interesul național o cere, să o știm și noi. Numai așa aflăm care este lipsa de perspective în care se zbate actuala clasă politică și că viitorul roz al României este cam maro.

Parlament şi Cantonament

Fotbalul e şi viaţa noastră parlamentară.

Tăricene, democraţia nu se măsoară în centimetri!

Cocoţat pe caii mari ai liberalismului de cumetrie, după ce ani de zile a fost băiatul de mingi şi ţucale al seniorilor liberali de viţă veche, manechinuitul Tăriceanu a schimbat seniorii cu juniorii. Mai precis, de câţiva ani el duce oliţa de noapte şi zi a junelui Ponta, primind, în schimb, de la acesta, o burtă de mâncare la bufetul Senatului, ca preşedinte al onorabilei instituţii. Normal că la aşa foncţie şi la aşa famelie mare (cinci neveste, başca puradei), Tăriceanu, acest Pristanda al zilelor noastre, trebuie să şadă scrofulos la datorie şi, ori de câte ori îi zice cineva lui Ponta de mamă, soră sau cumnat, să sară imediat la bătaie, ca un cocoş pe supradoză de Viagra.

Tăriceanu, cam holtei, își mai ia două femei

Dacă excluderea dintr-un partid ar atrage după sine și pierderea diurnei lor cea de toate zilele, probabil că am vedea, în România, numai politicieni fideli, gata să moară mai curând decât să părăsească la greu Partidul. Doar că prevederea asta nu există și prin urmare, politician fiind, poți să faci ce vrei, poți să uzi și canapeaua, că mai mult decât să-ți ia boii de la bicicletă Partidul n-are ce-ți face. Așa și cu Norica și cu Renata: le-a durut la bașcheți de avertismentele și de ultimatumurile date de conducerea PNL, căci știau prea bine că, și dacă rămân fără colegi, coledziul de la Bruxelles plus leafa babană de europarlamentar nu li le ia nimeni.

Revista Tresei: Unde dai și cine crapă

Toată lumea scrie, cere, lăcrimează. O mare pasiune epistolară a cuprins instituțiile statului prinse într-un frenetic dialog încrucișat. Și, ca la orice se face cruciș, de la foc la gura țevii la urinare tovărășească, există și victime colaterale. De data aceasta chiar independența Justiției – aia pe care toți se prefac că o apără pe ici, pe colo, dar o calcă în picioare dacă este să semneze anonim pe scrisorele deschise. În fapt, totul este de o simplitate uluitoare, doar genul epistolar le complică (parcă văd că, la final, au să scoată genul în afara legii).

Firea nu se pierde ușor cu firea

Gabriela Firea, senator PSD și binecunoscut activist pentru încurajarea sporului natural al populației, a declarat că biroul din Parlament i-a fost spart de către persoane necunoscute. Inițial, doamna senator nu a putut comunica presei dacă îi lipsește ceva. După o inventariere atentă, a dat publicității lista completă a fișierelor reale și virtuale sustrase, pe care v-o prezentăm, în exclusivitate.

Accederea șantajabililor la putere

Majoritatea celor care și-au dat Bacalaureatul înainte de 89 au citit Dostoievski – așa că știu despre ce anume vorbesc. Pentru ceilalți, obișnuiți cu cariere copy-paste ca Victor Ponta, fac un mic rezumat. Unul dintre personajele romanului “Demonii”, Nikolai Stavroghin, un dolce far niente cu ambiții de parvenire, urma să fie promovat lider într-o organizație politică secretă, de sorginte socialistă, extremistă și subversivă în raport cu instituția monarhică a statului de la acea vreme. Ca să fie acceptat ca lider de către membrii organizației respective, el trebuia să devină șantajabil – pentru a putea fi înhămat la carul organizației și să poata fi ținut/mânuit cu căpăstrul șantajului.

România dosarului bine făcut (I)

Este bine să înțelegem cum funcționează alianțele politice în România – numai în funcție de interes – și cum își dau la gioale “aliații”, mai abitir când sunt în alianță, decât în dușmănie. La duplicitate, nu ne bate nimeni. În septembrie 2006, românul de rând încă mai credea că există Alianța DA și că adevăratul dușman este PSD. Când colo, pentru a pune control pe servicii, pentru a avea cu ce și-o trage “partenerii” între ei, indiferent de cum vor face permutările viitoare pe scena politică, politicienii își puneau piedică pe coridor de câte ori aveau ocazia. Asta ne dezvăluie și trista realitate a faptului că, din cauza mentalității acestor politicieni, România a rămas tot un stat securistic, la cheremul celor care știu, și vor ști întotdeauna, cum să instrumenteze un dosar.

Tăriceanu recunoaşte: „În loc să iau şi o pastilă de lecitină, am luat două de Viagra!”

După ce i-a confundat pe doi secretari de stat, Călin Popescu-Tăriceanu a mai comis o boacănă, încurcând grav două poduri, spre hazul jurnaliştilor. De vină nu e faptul că, după ce el nu a mai fost prim-ministru, în România s-a mai şi construit câteva ceva, nici, cum au speculat unii, faptul că Trădi a început să-l înşele pe ortodoxul Viorel cu neamţul Alzhemier, ci o simplă încurcătură.

Ponta i-a promis lui Vadim medicamente gratis, iar lui DD că o să-i repare toţi dinţii!

Vestea că Victor Ponta îi va aduna în jurul lui, în turul doi al alegerilor prezidenţiale, pe lângă naivi, analfabeţi, lobotomizaţi, lingăi, fripturişti, şi pe toţi dilimanii naţiei i-a surprins pe mulţi dintre cei ce credeau că unul ca Vadim, de pildă, e nebun cu acte, din ăia de trag şoşonul cu sfoara, dar nu şi prost. Totuşi, se pare că la baza deciziei foştilor contracandidaţi ai premierului-minune stau şi interese materiale. Surse bine informate din „echipa Victor Ponta” ne-au dezvăluit că acesta a reuşit să-i convingă să i se alăture doar după ce le-a făcut următoarele promisiuni:

Fripturişti din toate zările, pontăiţi-vă!

Primul tur al prezidenţialelor 2014 a fost un test al turnesolului pentru clasa politică. Justiţiarii de tinichea care de ani de zile latră contra „corupţilor şi ciocoilor” şi-au dat, în sfârşit, arama pe faţă. Ca la un semn, hienele s-au aruncat în siajul Pisicului care se crede leu, doar-doar or obţine şi ele vreo ciozvârtă, dacă Pisicul ajunge regele junglei numite România.

Procentajul de fațadă te face prezident în mansardă

Există, în România de azi, două părți care pot decide sensul și direcția României în plan continental. În primul rând, există intelectualii și cei din urmă proști, în număr de 8 milioane. Toate aceste serii întregi de nume, își vor sacrifica votul pentru cel mai promițător candidat, cel în care România pare să fie colorată de o masă neomogenă de drogați cu LSD.

Ce faci, fă, Căline, ţi-era dor de o suspendare?

Fiindcă intrase într-un cont de umbră şi nici măcar la Măruţă şi Gherghe nu mai era invitat, să-şi povestească aventurile de Henric al VIII-lea, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu (un nume per nevastă, s-ajungă la toată lumea) s-a gândit să zică şi el ceva, doar-doar l-or mai băga ziariştii în seamă. Şi aşa i-a ieşit pe gură porumbelul suspendării lui Băsescu.

Urăsc trădarea, da-i iubesc pe trădiceni

Lăsat în doctrina goală de subita curbă la dreapta făcută de şoferul fără carnet Antonescu, domnul Tăriceanu a rămas, pe moment, debusolat şi cu onoarea nereperată. Noroc că i-a reperat-o la timp ...

Calul troian şi tăricean

PNL-AT redivivus! Nu pe post de mlădiţă tânără şi originală, ca în 1990, ci în varianta tomnatecă PNL- Aripa Tăriceanu. Distinsul e la a doua dizidenţă în partid, după cele patru în doctrina conjugală ...