Sri

Sunt spionat, deci exist

A scăzut până și IQ-ul spionilor, că altfel nu-mi explic. "A fost o încercare nereușită de intimidare" – a fost prima reacție a procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, în scandalul privind spionarea sa și tentativele de intimidare venite din partea unor foști ofițeri de informații israelieni.

Codruța-i frate cu românul

Odinioară, oamenii Mossad erau acei domni respectabili care aveau grijă să se spele cu multă apă și săpun pe mâini după fiecare răzbunare, care-l băgau pe Eichmann în covor la Buenos Aires și-l trezeau la capăt de linie, la Tel Aviv, să nu i se răcească ștreangul sau care zburau la firul deșertului taman până-n Uganda, ca să-și salveze conaționalii luați ostatici de niște zevzeci. Astăzi, dacă e să judecăm după isprăvile comise de Meir Dagan (fost șef al Mossad) și compania, Mossadul reprezintă un fel de clanul ”frații Cămătaru”, doar cu perciuni ceva mai mari.

Politic constituțional sau apolitic constituțional?

Săptămâna trecută, o hotărâre a CCR în ceea ce privește interceptările făcute de SRI prezentată sub forma unui breaking-news istoric nu a făcut altceva decât să sublinieze o evidență a normalității. Una care, deși știută și înțeleasă de la sine de toți, a devenit brusc subiect de dezbatere națională, fiind tratată drept o anomalie și o excepție.

Cu galena la psihiatru

„Noi suntem DNA și nu ne lăsăm” – zice Laura Codruța Kovesy. „Într-o țară în care criminalitatea este ridicată, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin”. – zice Monica Macovei. Afirmațiile vin de la două dintre vocile pe care vorbește public securitatea de tip nou, cunoscută sub numele de SRI. După ce CCR i-a tăiat Securității galena pe care și-o băga legal și ilegal oriunde avea chef, în spațiul public s-a declanșat o furtună de vorbe goale cu aspect de delir tip balamuc. Apărătorii statului de drepți par deraiați de pe șine. Dovadă stau rostirile celor două distinse doamne ce par sărite pe geamul spitalului de glumeți în apărarea statului de drept dar cam milițienesc.

Ascultometrul, aparatul de măsurat corupția

Cea mai marea problemă a României nu ar fi permanenta criză economică, permanenta reformă instituţională și nici măcar iodul radioactiv descoperit în apa de ploaie, laptele de oaie și diversele diete și medicamente minune de pe site-uri și presa “quality”. Cea mai mare problemă este isteria. Isteria instituționalizată, cultivată, udată zilnic cu saliva vorbelor împroșcate mass mediatic. După cum bine observa un prieten, zilnic ne lovim de incapacitatea tuturor (clasă politică, societate civilă, opinie public) de a purta o dezbatere civilizată pe orice temă. Nimeni nu mai stă să asculte, totă lumea ţipă, dă verdicte şi înjură – toți devin pricepuți la de toate.

De câți sereiști cu doctorat e nevoie să prinzi teroriști cu acnee?

Vajnicul ministru de Interne al lui Napoleon, Fouche, avea simpaticul obicei ca, atunci când nu existau comploturi, să le inventeze. E adevărat că a-l compara pe un copoi ca Fouche cu niște milițieni ca musiu Tobă și amicii de la SRI e un sacrilegiu, dar uite că tot le-a dat și ăstora prin cap să apeleze la metoda franțuzului. Nu știu dacă ați remarcat, dar în ultimele săptămâni România pare să fi devenit buricul lumii în materie de terorism, de parcă s-ar fi mutat Belfastul la Odorhei și Mecca la Caracal. Atâția teroriști pe centimetru pătrat nici în Statul Islamic nu găsești, chit că la noi deocamdată n-a fost nimeni decapitat, pentru că teroriștii mioritici nu fac execuții în direct, ci, cel mult, împușcă francul prin Bănie.

Sereim și noi mai cu talent?

Taman pe când era mai mare scandalul legat de doctoratele plagiate, împărțite cu dărnicie de rețeaua de mafioți a dottore-lui Gabi Oprea, sub generoasa pulpană a Academiei Naționale de Informații, taman pe când toată lumea se întreba dacă n-a devenit și SRI-ul ăsta, din oficină de securiști, birou de plasare pentru plagiatori, iaca minune: neînfricații patrioți din Serviciul Român de Informații l-au prins pe primul terorist ungur, care voia să arunce în aer parada de 1 Decembrie, cu niște petarde și artificii cumpărate angro, de la chinezi, ”trei la zețe mii”.

Teroristul din Covasna: ”Am vrut 72 de fecioare musulmane fiindcă n-am mai găsit unguroaice virgine!”

Călăuzindu-se după principiul ”America are teroriștii ei, Franța are teroriștii ei, Spania are teroriștii ei, până și Bulgaria are teroriștii ei cu ceafă groasă”, un individ pe nume Beke Istvan Atilla, teoretic cetățean român de etnie maghiară, a vrut să fie primul extremist de la noi adunat cu șpaclul de pe pereți, aruncându-se în aer cu o bombă artizanală. Bipedul nu a mai apucat însă să-și ducă planul la îndeplinire, fiind dus la Parchet cu duba, de către mascați.

Revista Tresei: Să nu cobești vita de Kobe

Ce l-ar mai putea salva pe Victor Ponta de bisturiul DNA, de operația de detructurare a tentaculelor încrucișate al afacerilor sale de partid și de famiglie? Păi, omul s-a pregătit din timp să se dea victima unei lovituri de stat. A pescuit Cazul Rarinca din neantul nemulțumirilor unor judecători (că nu au fost admiși în CSM) și și-a creat o similitudine. Chit că băieții și fetele de la Tembeliziunea mult prea încarceratului Dan Voculescu au cam tras spuza accidentului judiciar peste pupăza de le mai este încă șef.

Revista Tresei: Nu aduce anul, ce-aduce Ochiul și Timpanul

Poate n-ar fi rău ca președintele Iohannis să se apuce mai întâi de citit Constituția României și niște Hotărâri de-ale Curții Constituționale înainte de a scrie cărți. Pentru că, pas cu pas, calcă în străchini. Un exemplu este cel al participării la inaugurarea noului sediu Cyberint al SRI în condițiile în care există o decizie a Curții Constituționale prin care se explică de ce un astfel de centru nu are de ce să fie făcut și trecut sub controlul vreunei structuri informaționale existente sau inexistente din România.

TOP 10 activități desfășurate de CIA în locația aprobată de Ion Iliescu

Nu a dat, ci a acordat, nu a semnat, ci a aprobat.

România dosarului bine făcut (III)

Falcă şi Seculici l-au susţinut pe Coldea (maior SRI în Inspectoratul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului) în faţa preşedintelui Băsescu, care, în primăvara anului 2005, l-a folosit în operaţiunea de salvare prin răscumpărare a celor trei jurnalişti romȃni răpiţi în Irak. Apoi l-a promovat, la vȃrsta de 34 de ani, în funcţia de prim-adjunct al directorului SRI, cu rang de secretar de stat, şi l-a avansat ulterior pȃnă la gradul de general cu o stea. În 2012 preşedintele Băsescu l-a avansat pe Coldea general cu două stele.

Deșocați-l pe Băsescu!

De când nu mai are cuc să-l scoale la șapte fix, ca să-și verse aria la televiziuni, Traian Băsescu a ajuns să se mediatizeze doar pe Facebook. Așa că, între o poză cu nepoata ajunsă la jucării și alta cu netoata ajunsă la brutării, fostul președinte postează și mici texte indignate. Bunăoară, ieri el sau, mă rog, scribălăul care-i administrează pagina, a scris: ”Premierul de la Grivco” reuşeşte să nominalizeze pentru şefia SRI un om al lui Voiculescu. Şocant !!!”.

După ei, Potopul!

Intrată în politică pe ușa din dos a Primăriei Capitalei, Elena Udrea s-a ridicat repede, și la propriu, și la figurat, ajungând, pe rând, să pătrundă en fanfare, pe poarta Cotrocenilor, a Ministerului Turismului și a istoriei orale a României post-revoluționare, ca o veritabilă legendă în carne, oase și ruj. În tot acest timp, metamorfoza ei a fost la fel de rapidă, dar nu la fel de fericită: mai deunăzi, Elena Udrea se comporta ca găina pe grămada de bălegar, aruncând, cu nonșalanță, râme tuturor gurnaliștilor nevertebrați care acceptau să o ridice în slăvi. Astăzi, ea se poartă de parcă ar fi apucat-o boala caprei nebune și dă cu coarnele și copitele unde și în cine nimerește.

România dosarului bine făcut (I)

Este bine să înțelegem cum funcționează alianțele politice în România – numai în funcție de interes – și cum își dau la gioale “aliații”, mai abitir când sunt în alianță, decât în dușmănie. La duplicitate, nu ne bate nimeni. În septembrie 2006, românul de rând încă mai credea că există Alianța DA și că adevăratul dușman este PSD. Când colo, pentru a pune control pe servicii, pentru a avea cu ce și-o trage “partenerii” între ei, indiferent de cum vor face permutările viitoare pe scena politică, politicienii își puneau piedică pe coridor de câte ori aveau ocazia. Asta ne dezvăluie și trista realitate a faptului că, din cauza mentalității acestor politicieni, România a rămas tot un stat securistic, la cheremul celor care știu, și vor ști întotdeauna, cum să instrumenteze un dosar.