Soros

Scrisoare deschisă de la un Pitbull protestatar către Pechinezul Liviu și Chihuahua Sorin

Îmi permit să vă spun pe numele mic pentru că simt că doar cu o găleată de apă caldă vă mai puteți opri din isteria de a vă mirosi și linge în fund unul pe celălalt, în cerc, de vreo 3 săptămâni încoace. Știu că pare greu de crezut, dar viața e mai complexă decât gustul și mirosul de funduri, vă spune asta un câine care adoorrrrră fundurile, ceea ce ar trebui să vă dea serios de gândit. Dacă vă veți ridica puțin ochii din găurile mici și negre în care v-ați afundat boturile și vă ștergeți la năsuce, sunteți pregătiți corespunzător ca să primiți niște sfaturi utile despre viață.

Slugoilor, nu înfuriați câinii de pază ai democrației!

În vreme ce în marile orașe ale României, dar și în capitalele din alte țări și chiar în capitala Republicii Teleormaneze, zeci de mii de români înfruntau frigul și mărșăluiau kilometri întregi scandând și râzând, în cel mai pașnic mod cu putință, la canalele de dejecții numite Antena 3 și România TV venise deja apocalipsa. Urechiști, zvoneri și părerologi de renume mondial își dădeau cu presupusa despre ce este și ce va fi. Un fost milițian, transformat în avocat, a afirmat, fără să clipească măcar, că organele de ordine pot folosi în mod democratic muniția de război împotriva manifestanților.

Noi vrem democrație, nu bani pentru căței!

Revenit de la Washington, unde probabil a mai stat încă o zi după investirea lui Trump fiindcă trebuia să dea cineva și cu mopul prin hotel, după atâția turiști, Găurel Dragnea a avut exact aceeași surpriză ca și Nicolae Ceaușescu după întoarcerea din Iran, pe 20 decembrie 1989: în stradă îl așteptau zeci de mii de oameni, ieșiți de la Brăila la București să scandeze contra lui. Și, tot ca și Ceaușescu, care vedea mâna agenturilor străine (ce vreți, Soroș nu se inventase încă sau îi era lui Ceașcă greu să-i pronunțe numele, că era sâsâit), Dragnea ne-a anunțat că suntem în plină mineriadă, la începutul unei lovituri de stat.

România, o țară de cre(ș)tini, condusă de musulmani

Carevasăzică așa, fă, Doino, și băi, Dorele, care dai cu ascuțitu: nu v-a plăcut Cioloș, că avea nume străinez, îl chema Julien și era băiatul lui Soroș și voi nu vă vindeți țara, voi nu vreți să fiți conduși de julieni și de clotilde, voi ați votat PSD, că sunteți mândri că sunteți români verzi ca bradul, chiar dacă și proști ca gardul. Voi n-ați vrut să ne conducă ăia de la Bruxelles, să vă dicteze Uniunea Europeană ce să faceți și pe ce să-i tocați banii. Voi n-ați vrut UE, da uite că v-a dat Dragnea ce rimează. Și adevărul e că chiar meritați să vă dea, că prea stăteați cu gura deschisă.

La englezi a câștigat tot PSD-ul

Ca niște veritabili ”johnny-contra” ai continentului, cum au fost, de altfel, întotdeauna, britanicii au decis, după o noapte mai de coșmar ca a lui Geoană, să părăsească Uniunea Europeană. Din ce-am văzut la televizor, domnii și doamnele care au votat BREXIT-ul se bucurau, prin pub-uri, mai ceva decât se bucurau ăia prin crâșmele din Vaslui și Teleorman că a câștigat USL-ul în 2012 și-a învins dictatura băsistă. Și comparația o să vi se pare mai puțin absurdă dacă luăm în calcul faptul că în Londra și în marile orașe au votat în principal tinerii și oamenii cu mai multe clase decât trenul, pentru rămânerea în Uniune, în vreme ce la sate și în zonele unde s-au auzit de tren s-a mers pe principiul atât de drag lui Ilici și Ponta ”Nu ne vindem țara”, iar pensionarii britanici au votat angro pentru despărțirea de Europa, nostalgici după vremurile când Imperiul Britanic se cam pișa cu boltă, peste Canalul Mânecii, pe continent.

Cui îi e frică de Nicușor Dan și Marian Munteanu?

Tocmai am trecut prin niște alegeri în care ne-am dat seama cât de prost a fost Brucan că le-a dat doar două decenii românilor să se deștepte, când ăștia nici după două milenii nu cred că s-ar dezvăța să voteze pe zahăr și ulei. După asemenea alegeri, în loc să se întrebe de ce naiba imbecilii aleg cu precădere penali, ba chiar corupți aflați deja în pușcărie, și nu oameni cinstiți, ce face presa mea? Ce să facă, se apucă să arunce cu noroi nu în pușcăriabili, ci în cei care doresc să schimbe ceva.