Societate

Nu mă mai credeți? Îmi pare rău!

Un studiu al Institutului Reuters arată că românii nu mai au încredere în ce scriu jurnaliști ca mine pe hârtie, ceea ce nu e un lucru neapărat rău. Înțeleg că într-o epocă în care suntem fiecare la gâtul altuia este greu să ai încredere în ce se mai scrie în presă, dar într-un fel e ciudat că alegi să îți iei informațiile de pe social media, de pe ce mai spune un vlogger pe YouTube, care până la urmă tot un străin îi.

Vestul și zgâiala semidocților

La sat, dacă primarul își vopsește gardul în verde, încet încet, tot satul are garduri verzi. Că o fi primarul cel mai răsărit din sat, că o fi trend-setăr sau avea niște vopsea rămasă în plus, nu știm exact.

Unde-i lege, nu-i morală

"Social-acceptabilitatea" e o trăznaie cu multe variante. Sunt lucruri acceptate social și lucruri tolerate social. Există și lucruri impuse social, cum ar fi munca. Nu te obligă nimeni să muncești, e drept, dar nici de mâncare nu primești pe degeaba. Societatea are un soi de reglementări morale, cu utilitate diversă, care teoretic ar trebui să ajute, iar acestea sunt, tot teoretic, stabilite de majoritate.

Golănire humanum est

Pe undeva prin lume se găsește un soi de joc simpatic pe care n-am să-l strig pe nume. E compus din vreo două-trei sute de biluțe magnetice de vreo câțiva milimetri diametru. Biluțele astea mărunțele se țin unele de altele, astfel în limitele legilor fizicii și ale imaginației poți construi tot soiul de trăznăi artistico-drăguțe. Făcând un soi de ghem diform din ele, ceva ce semăna cu un pietroi lucios, m-am gândit că tocmai ce am modelat raportul dintre om și societate.

Moartea mistrețului de pe Wall Street

Capitalismul a învins. Aș spune mai curând că "ne-a învins". E important de avut în vedere că acest articol este scris de un capitalist. Unul capabil să privească în ideile proprii și să schimbe unghiul subiectiv. Nu cred în obiectivitate. Dacă omul ar fi fost făcut să fie obiectiv, juriile ar fi fost formate dintr-o singură persoană. Creșterea și dezvoltarea ne îndreaptă către o ideologie sau alta, fie că-i punem etichete sau nu, fie că facem sau nu diferența între tribordul și babordul politicii.

Conu Leonida față cu infracțiunea

Că românul nu își știe drepturile, dar le inventează pe loc atunci când are nevoie de ele, nici asta nu mai e știre caldă. Că autoritatea știe să explice ce are voie și ce nu are voie cetățeanul la fel de bine cum ar explica Oreste o cutie de viteze, nu mai e o noutate. Că autoritatea are nervii subțiri și pumnul erect, este din nou de domeniul normalului.

Rolul femeii în societate

Nouă meșteri mari, șulfe și zidari

Cu societatea civilă înainte!

Chipurile, societate civilă în România înseamnă totul. Mai puţin eu, tu, noi, voi. Cei care lăsăm ca părerile a ceea ce au spus alţii că este societatea civilă să conteze în detrimentul propriilor păreri.