Iohannis

Studenții riscă să piardă prima sesiune, după ce au așteptat ca Iohannis să-și termine discursul

Sute de studenți clujeni riscă să piardă prima sesiune de examene, după ce au fost nevoiți să aștepte până când președintele Klaus Iohannis și-a încheiat discursul cu ocazia deschiderii noului an universitar.

Săriți, justiția iohannistă i-a luat casa lui Iohannis!

În timp ce la Antena 3 și România TV vuvuzeii se dau peste cap și se pupă singuri în fund, în timpul rotației, ca să demonstreze guguștiucilor telespectatori cât de slugarnică e justiția română față de Iohannis, justiția română ce face? Se trezește, așa, nitam-nisam, să-i ia casa aceluiași Iohannis. Bine, domnilor judecători, dar pe Gâdea, Badea, Ciuvică și Ciutacu i-ați întrebat când ați dat sentința asta? Chiar vreți să lăsați bieții oameni fără pâine, fiindcă ei la televizor zic ceva, iar voi, la tribunal, faceți altceva? Ce credibilitate să mai aibă, săracii, când toacă toată ziua, ca pentru o babă surdă (de fapt pentru sute de mii de babe surde), că justiția e cârpa de șters pantofii a ”Mutălăului” în timp ce, iată, magistrații tocmai i-au stricat sasului sextetul de case?

Revoluția va fi a noastră

Această revoluție va fi a noastră. Nu va fi cu sânge, dar nici de catifea. Indignarea noastră e dincolo de nuanțe legislative, mafii de mâna a doua și păduchi lați roșcovani suiți pe Muntele Venus al guvernării. Indignarea aceasta are la bază sfidarea unui popor, nu a voinței acestuia, ci a poporului însuși. Tovarășii ăștia mânjiți pe coate fac tot posibilul să ne arate că nu contăm.

Iohannis a vorbit în Casa Surzilor

După ce luni în șir l-au ignorat, l-au luat peste picior și nu l-au scos din „mutălăul”, ”autistul” și ”Frankenstein”, domnii parlamentari de la PSD-ALDE și iluștrii lor votanți au observat, cu spaimă, un lucru la care nu s-ar fi așteptat: că ”mutălăul” vorbește. Fără hârtii în față, fără șoptit în căști, vorbește din capul lui și spune lucrurilor pe nume. După ce-a plecat Băsescu, acum doi ani, nimeni nu le mai zisese verde-n față acestor domni ce gândește despre ei, nimeni nu le mai arătase oglinda, să se vadă, în toată splendoarea mârlăniei lor.

Ziua în care Iohannis i-a amuțit pe toți

Poate că dacă la Cotroceni s-ar fi aflat, zilele astea, Traian Băsescu, gașca de penali din PSD și ALDE ar fi acționat mult mai cu mănuși în privința grațierii și amnistiei. Băsescu era tare-n clonț, le-o zicea de la obraz, murea cu ei de gât, la o adică. Așa însă, știindu-l acolo pe Iohannis, băieții veseli ai tarafului Iordache&Co s-au gândit că președintele sigur e în hibernare, pe frigul ăsta, și au scos pe tapet hulitele ordonanțe. Practic, erau atât de siguri că o să le iasă șmenul că nu le-a mai fost frică de nimic. Nici de reacția propriilor votanți, o masă amorfă în capul căreia pot să se micționeze, că ăia tot nu comentează, nici de reacția opoziției din Parlament, nici a opoziției din stradă, cu atât mai puțin de reacția lui Iohannis.

Ne luați de proști, vă luăm de guler

Mor de ciudă. Nu încerc să fiu obiectiv, e clar ca amiaza mare: o țară nu poate fi condusă din stradă. La vot n-am fost, acum ieșim la scandal. E ridicol, dar este necesar. Îmi doresc teribil de mult să avem o democrație adevărată, funcțională. Este absurd ca zecii de mii de oameni să iasă în stradă pentru a se opune unei legi. De-asta avem parlament, Piața Universității nu e agora ateniană. România nu înseamnă doar București.

Domnu' Iohannis, dar nu mai bine le dădeați loazelor un extemporal?

Pentru că, probabil, nu l-o fi lăsat consoarta să înfrunte bărbătește o suspendare și, implicit, niște concedii făcute anul ăsta doar la Eforie-Nord, Amara și Herculane, președintele Iohannis a înghițit gălușca guvernului Drăgneanu... pardon, Grindeanu și a dat undă verde ciumei roșii. Care ciumă e decisă să împânzească rapid România, după cum a dovedit deja fripturistul Ciorbea și după cum vor dovedi în curând și ceilalți demnitari chitiți să pună justiția cu botul pe labe.

Câte cuvinte de onoare are un politician fără onoare? Câte vrea el!

Or fi politicienii noștri așa cum sunt, or fi hoți, curvari, bețivi, agramați, proști bâtă și ticăloși, dar trebuie să recunoaștem un lucru: au cuvânt de onoare. Unii dintre ei au chiar mai multe cuvinte de onoare, pe care le aruncă-n stânga și-n dreapta ca și cum ar împărți autografe verbale tuturor fanilor.

Ceaușescu, nu fi trist, avem tot un securist!

Aseară, la canalul unei canalii fugite într-o direcție necunoscută, mustăciosul de Teleorman se jeluia cu toți dinții că iese lumea-n stradă, că-s indignați oamenii de mocăiala lui Iohannis, că nu-i mai poate stăpâni. E cam greu de imaginat că asistații care votează PSD s-ar fi dezlipit de poarta din fața casei, unde așteaptă non-stop alocațiile și indemnizațiile, ca să vină în Bucale și să-l dea jos pe Iohannis, dar parcă vedeam legiunile de pensionari luând cu asalt Cotroceniul, care cu furci, care cu topoare, care cu tigăi sau drujbe proaspăt luate de la promoție.

Și președinții mor în picioare, nu-i așa?

Legenda spune că Vespasian – îl știți, domnul acela simpatic, care scotea bani din veceuri -, simțind că i se apropie sfârșitul, s-a ridicat din patul de suferință și, cu ultimele puteri, a rostit: ”Un împărat trebuie să moară în picioare”. E drept că Iohannis nu-i împărat și n-are nici măcar guturai zilele astea, dar tot în postura lui Vespasian se află. Fiindcă, la drept vorbind, el își joacă acum supraviețuirea politică.

Dragnea și-a luat Grindeanu, îi mai trebuie funia și săpunul

Deși ne place să credem că vremea băieților cu ochi albaștri a trecut, propunerea avansată ieri de PSD pentru postul de prim-ministru dovedește că la noi securismul n-o murit, doar puțin s-o hodinit. Dacă Iohannis nu-și aduce aminte că are și el cojones pe față, nu doar doamna Carmen, vom avea iar în fruntea executivului un securisto-pesedist de omenie, garantat nu de Marean Vanghelie, ci de SRI. Matematician la bază și olimpic în tinerețe, domnul Grindeanu e modelul școlarului român de succes, care a reușit, în 43 de anișori, să avanseze în carieră, numai pe spezele proprii, mai mult decât Iliescu în 86, căci e născut nu sub o stea norocoasă, ca otreapa kaghebistă, ci sub mai multe, toate aurii și cu trese.

Suspendați-l, să vedem cine atârnă primul!

Veniți în fața națiunii cu vreo douăzeci de minute peste ora anunțată – dovada respectului cu jet manifestat de ei față de presă și electorat – cei trei crai de la Răsărit (Dragnea, Tări și Ăla Micu) – au avut ceva din atitudinea puciștilor care au vrut să-l dea jos pe Gorbaciov, în 1991, dacă vă mai amintiți. Tremurau ca piftia, le tremurau și vocile, au debitat prostii pe bandă rulantă și, în general, toată aroganța caracteristică li se cam dusese pe Apa Sâmbetei.

Politica și românul, eternul meci de 0-0

Eram ieșit în lume când am auzit că Iohannis a respins propunerea lui Dragnea. Vorbeau oamenii în jur. O cucoană la 60 plus i-a corectat: "Oricum tot Băsescu conduce!", mi-a fost rușine să mă bag în vorbă. Ulterior am mai auzit și alte verdicte din gura ei, pe cu totul alte teme. Avea acea convingere a prostului care se crede școlit și corectează pe toată lumea. Mi-a venit în cap imaginea unui amărăștean căruia i se pusese o întrebare banală, de genul: "Cum se numește planeta noastră", iar el a răspuns: "Nu știu domnu' că nu's de-aici.". Cucoana noastră, nu era nici ea prea bine integrată în decor, deși era ceva mai articulată decât amărâtul din poveste, gradul ei de ignoranță era lejer comparabil cu al respectivului.

Cum ne poate scăpa Iohannis de PSD, pas cu pas, în cinci pași simpli

S-or fi ghiftuit liderii PSD cu de toate de Sărbătorile astea, or fi băgat la maț sarmale, piftie, tobă și caltaboși, dar de partea cea mai râvnită de adevăratul cozonac, care este puterea, n-au avut parte. Cu zâmbetul tâmp cu care ne-a obișnuit deja, președintele Iohannis le-a fluturat cozonacul pe sub nas, să-i simtă aromele, apoi l-a luat și i-a invitat pe pesedei ca de Crăciunul ăsta să mănânce numai sarailii și baclavale până le-o ieși pe nas. Aparent, e doar o amânare a unui deznodământ inevitabil, dar ar putea fi și începutul sfârșitului pentru PSD.

România – un tramvai numit neputință

Reveniți pe cai mari la împărțitul ciolanului, după ce acum un an, în urma tragediei de la Colectiv dispăruseră prin găuri de șarpe sau, după caz, prin viluțele cu douăj de camere puse pe numele amantei, mahării pesediști dau de înțeles că nici nu concep altă variantă decât Liviu Dragnea premier. E adevărat, nici Constituția și nici legea dată de El Însuși Năstase nu permit ca un condamnat penal să fie și conducătorul de facto al țării, dar, zic mahării, ce valoare mai pot avea Constituția și legea, într-o țară în care pe mai bine de jumătate din electorat îl doare în cot de cine conduce, iar aproape jumătate din restul votează cu osârdie penali?