Interviu

Interviuri Imaginare - George Becali: Îngerul a strigat ”Gigi, ieși din anonimat!”

Anul acesta s-au împlinit 13 ani de când Gigi Becali a preluat Steaua, la comanda șefului său direct, un străin venerabil și bărbos la care Războinicul Luminii merge periodic în audiență, la Athos ori în biserica din Pipera. 13 ăsta e pentru mulți o chestie cu ghionion, dar pentru familia sa fotbalistică cică o să se lase cu noroc cât cuprinde, zice nea Gigi, care apreciază că, până la sfârșitul anului, o să-i recupereze echipei stema, numele și stadionul, Borcea o să-i mai trântească doi finișori, unul cu Demi Moore și al doilea cu Natalia Mateuț, iar Steaua are să termine cu punctaj maxim grupele Champions League.

Cel mai fraier sau cel mai onest?

Nu mi s-a mai întâmplat demult să mă simt blocată în fața unui afiș electoral. Dar acum 2 săpămâni, nu am mai simțit nici silă, nici milă, nici furie, nici dezgust, nici n-am râs, ci pur și simplu am rămas trăznită. Domnule, băiatul ăsta e pe bune? Dacă da, aș vrea să îi dau o bere pentru onestitate, deși primul impuls a fost să îl consider unul dintre mulții cretini aspiranți la funcții publice, care merită strivit de menghina cu țepi.

Alex Ștefănescu: „Scriitorii rebeli ar trebui să protesteze împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu i-a înzestrat cu talent, nu împotriva Uniunii Scriitorilor!”

De ceva vreme încoace, o seamă de scriitori, prin definiție niște oameni pașnici, cu iarbă prin păr și cămăși înflorate, au declarat război forului tutelar, lansându-se într-o ofensivă pe lângă care asalturile ISIS din Siria par focuri de artificii. Fiindcă riscam să ne luăm și noi nu neapărat obiecte, dar sigur cuvinte contondente în cap dacă ne-am fi amestecat în duel, am încercat să stăm și să-l privim de pe margine, cerând opinia de mijloc a unuia care știe mai bine dedesubturile acestei afaceri cu iz caragialesc, îndrăgitul critic literar Alex Ștefănescu.

Mihai Mărgineanu: „Mă perfecționez în meseria de român. E o meserie frumoasă, pe care vreau să o fac din ce în ce mai bine…”

Ca orice român care se respectă, Mihai Mărgineau e și poet, și cântăreț, și actor, iar dacă i-ar fi dat ghes inima să intre în politică, la fel ca alți artiști, acum avea mari șanse să devină și scriitor. Dar Mărgineanu rămâne om cinstit și, precum el însuși ne declară, n-are niciun gând să se bage în troaca politicii, în schimb nici nu iartă vreun prilej de a biciui moravurille politicienilor și ale miticilor care-i votează pe-un kil de țuică.

Florin Ghiulbenghian: „Refrenul corect al actualei situații din România ar trebui să fie: PSD-PNL-PRM-UDMR-UNPR-SRI-Justiție-Poliție, aceeași mizerie!”

În ultimele săptămâni, liniștea marilor corupți din România a fost tulburată de o serie de dezvăluiri șocante, comise de un cuplu de mare taină – fosta noră a lui Virgil Măgureanu și un domn pe nume Florin Ghiulbenghian, care, deși lumea nu-l prea cunoaște, a dovedit că el cunoaște, în schimb o mulțime de lume... Afirmațiile sale au stârnit o veritabilă furtună în clasa politică românească, iar miliardarilor de carton și politicienilor de mucava nu prea le-a mai căzut bine la stomac Moet&Chandon-ul și icra neagră când stimabilul a început să-și dea drumul la gură. Curioși din fire, am vrut și noi să stăm de vorbă cu domnul Ghiulbenghian, ca să aflăm pe cine mai are ”pe țeavă”...

Cătălin Marin: „Cultura românească, atâta timp cât nu depășește granițele pentru a influența alte culturi, degeaba o numim românească”

Pe rafturile de la Cărturești am găsit cu un an în urmă o carte care nu avea în ea niciunul dintre subiectele tari ale literaturii românești contemporane. Nu era nimeni din Ferentari, nu era nimeni gay sau straight, nu era nimeni bătut de tată când era copil, ba unde mai pui că nimeni nu făcea sex cu lumina aprinsă și cu fetișul la vedere. Măi să fie. În ”Spre seară nu se întâmplă nimic”, Cătălin Marin a decis că nu se va întâmpla chiar nimic din cele de mai sus, și ne-a lăsat în pace să studiem niște personaje zăpăcite, cu care nici să încerci nu prea ai cum să te identifici și asta e bine.

Marius Matache: „Muzica e o reacție de polimerizare…”

În muzica românească, să faci bani buni după vânzarea unui album nu mai e de mult o ispravă. Să strângi însă, dinainte, de la cei ce vor să te cumpere, cash-ul necesar producției un CD, devine cu adevărat o realizare atunci când te încumeți să provoci crowdfunding-ul pe site-ul propriu, într-un proiect dedicat muzicii pentru suflet. În România, performerul se numește Marius Matache, alchimistul generației mature a folkului autohton.

Ciprian Ciucu, Centrul Român de Politici Europene: „Vreau să scot corupția din Primărie și să o trimit după Oprescu!”

Cu riscul să se amestece cu toate tărâțele din politica românească, Ciprian Ciucu, membru al consiliului director al Centrul Român de Politici Europene, a decis să candideze la Primăria Generală a Capitalei. Ce-are de gând să facă în cazul în care bucureștenii, sătui de politruci, vor să voteze și altceva, precizează chiar el, în rândurile de mai jos.

Interviu cu Giovanni Becali: ”Aş vrea să mai scriu o lucrare, tot ştiinţifică şi tot de fotbal: Cum să fentezi TVA-ul în cinci paşi simpli”.

Ne-am fi dorit foarte mult să-i facem o vizită la penitenciarul din Slobozia, acolo unde și-a petrecut concediul, dar am renunţat la idee. Adevărul e că, ştiindu-l pe fratele Becali iute la mânie şi degrabă vărsătoriu de flegme, ne-a fost teamă să nu se supere pe noi, să ne facă pantofi din beton şi să ne arunce în râul Ialomiţa, aşa că i-am luat interviul de la distanţă.

Gică Popescu: “Dacă-mi mai dădeau cinci ani, scriam mai mult ca Balzac!”

Prins, fără ştiinţa lui, în cercul mafioţilor din fotbalul românesc, fostul jucător al Ştiinţei Craiova a ajuns la închisoare, fiind condamnat la 3 ani, o lună şi restul zile în Dosarul Transferurilor. Dar timpul trece, aşa că în curând, ajutat şi de munca prestată, de cărţile scrise după gratii şi de faptul că nu l-a luat avocat pe Mateuţ (Gheorghe, nu Dorin!), “Baciul” ar putea fi pus în libertate. Am vrut să-i solicităm un interviu, dar până la urmă ne-am gândit că e mai bine să ni-l imaginăm noi, pentru că sigur l-am fi prins pe Gică ocupat, scriind la un nou best-seller.

Bogdan Diaconu: “Politicienii care le plâng de milă imigranţilor arabi să-i ia acasă și să și-i țină!”

În privinţa refugiaţilor arabi care au făcut o fixaţie şi vor neapărat să viziteze Germania anul ăsta, părerile românilor sunt împărţite: unii le-ar scufunda vapoarele în porturi, în vreme ce alţii mai că nu i-ar culca în pat, lângă ei. În general, politicienii, singurii în măsură să decidă dacă primim sau nu refugiaţi, nu prea vor să discute despre acest subiect sensibil, de teamă, probabil, să nu scoată vreun porumbel. Din fericire, am găsit un politician care nu se teme să vorbească şi, culmea, are şi vorbele la el: liderul Partidului România Unită, Bogdan Diaconu.

Revista Tresei: A uitat ce ține minte

Am asistat la un test de sinceritate la tembelizor. Pe Digi24, cititoarea de prompter Elena Vijulie o pune pe co-președinta Noului și Mărețului PNL, Alina Gorghiu să îl caracterizeze "în câteva cuvinte" pe Generalul Izmană. Nu știu care este stadiul negocierilor cu interesul național, dar Alina Gorghiu ne arată cam ce se gândește: "Perspective de construcție". Păi, dacă interesul național o cere, să o știm și noi. Numai așa aflăm care este lipsa de perspective în care se zbate actuala clasă politică și că viitorul roz al României este cam maro.

Interviuri imaginare: Mirel Rădoi - “Eu n-am nevoie de bac, eu am şcoala vieţi!”

Finul Rădoi a lăsat cămilele arabilor, la care oricum nu mai făcea mare brânză, şi a răspuns prezent invitaţiei de a se alătura oiţelor din turma lui Gigi. Cum abordează Mirel noul sezon n-am reuşit să aflăm de la el, că învăţa pentru bac, dar ne-am imaginat noi ce ne-ar fi spus.

Interviuri imaginare - Cornel Dinu: ”E normal ca fotbaliștii de azi să joace prost, nu mai sunt cromozomi câți erau pe vremuri!”

Fostă glorie a ”câinilor roșii”, Cornel Dinu are un pedigree de invidiat și, prin comparație cu el, se poate spune că actualii jucători din Groapă sunt niște maidanezi pricăjiți, care nici nu mai așteaptă eutanasierea, că se omoară ei singuri, cu zile.

Cine e Ovidiu Mihăilescu şi ce-a făcut în ultimii... douăzeci şi cinci de ani?

Pe scurt, Ovidiu Mihăilescu este un inginer de transporturi care n-a dorit să fure din CFR și după 20 de ani de job s-a hotărît să transforme un hobby in profesie.