Extremism

Dictatură sau harababură

În toată aiureala asta politică de la alegeri încoace, m-a cuprins o lehamite cleioasă. Îmi vine să mă fac ghem într-o peșteră, să-mi prind palmele la ceafă și urechile între coate. Să nu mai știu nimic. Ajung poate să înțeleg acea disperare a omului simplu care votează facțiuni extremiste. E ca atunci când sătul să te doară măseaua, o scoți.

Senzațional: Într-o viață anterioară, Iohannis a avut șase case la Ierusalim și îl chema Caiafa!

Vizita efectuată de cuplul prezidențial în Israel a reprezentat, orice ar spune cârcotașii, un succes colosal al democrației românești – spuneți sincer, când ați mai văzut ca evreii să se bată pe burtă cu un arian de la mama lui? Președintele Iohannis a fost atât de încântat de rezultatele întâlnirilor bilaterale cu gazdele încât a decis să-și mai prelungească vizita cu o zi, că oricum era plătită de la buget și era chiar păcat să nu profite. Oricum, după cât a vorbit, dar, mai ales, după cât a dat din mâini în ultimele zile, încercând să dialogheze cu demnitarii israelieni, Iohannis a obosit foarte mult, la fel de și Prima Doamnă, căci să știți că nu-i ușor să-ți freci genunchii de Zidul Plângerii.

Sentimentul românesc al dictaturii

Legea "antilegionară" face deja primele victime celebre.

Extremism, extremă urgenţă

De ce plâng icoanele, le rănesc amintirile.

Gruparea Voina dă o palmă Festivalului Drepturilor Omului

Evenimentele din România, fie ele politice, sportive sau culturale, au mereu câte o hibă. Sunt ca drumurile românești sau carburatorul de Dacia – dacă nu se strică ceva, nu e bine. Așa și cu Festivalu ...