Dragnea

Mărirea penalilor și decăderea cetățeanului

Și-au luat țara înapoi, nu mai e niciun dubiu. Și, cu mentalitatea lor de zugravi condamnați cu suspendare, au început să distrugă pas cu pas toate reformele tehnocraților, primii guvernanți în 26 de ani care au încercat să pună interesele cetățenilor deasupra intereselor mafiei.

Istoria cufurită s-a PeSeDit pe noi

Ce poți să faci într-o lume în derivă? Fix ce făceai și înainte, când lumea tot în derivă era, dar tu aveai altă impresie. De unde era să știi dumeata că acum un an, nea Gheorghe din capul unui oarecare sat era de părere: "Cu tehnocrații ăștia ne ducem dreacului!". Aveai treaba dumitale, ce conta părerea lui? De când cu Dragnea, află că nea Gheorghe, zice "În sfârșit, au să vină vremuri mai bune!"

PSD – un partid cu prea multe hiene și un singur ciolan

Zămislit printre gloanțe și sânge, în chinurile facerii unei națiuni, pe 22 decembrie 1989, FSN, adevăratul urmaș al PCR și strămoșul direct al actualului PSD, a acționat întotdeauna ca o haită de hiene. A existat un spirit de turmă, necesitatea găsirii unei prăzi, vânarea prăzii, la care participa toată haita și, desigur, un mascul-alfa. În fața ăstuia, nu mârâia nimeni decât în clipa în care îl simțea că este slab.

Dragnea, de cinste ca a ta este plină Rahova!

Dragnea, de cinste ca a ta este plină Rahova!

Așa a început totul: Cum s-a văzut protestul din 22 ianuarie de lângă Mândruță, Cartianu și alți 30.000 de oameni

22 ianuarie trecute fix, a fost unul dintre cele mai mari și mai mișto proteste post-decembriste. Evident, împotriva aberației legislative menite să-i scoată pe alde Voiculescu sau Vântu din pușcărie și să-i țină deoparte de ea pe Dragnea, Tăriceanu, Udrea și alții.

Am dat afară hoții din sufragerie. Îi lăsăm pe balcon?

În stradă, tinerii frumoși și liberi care au înțeles, în cele din urmă, că nu e frumos să faci pișu pe vot, că pe urmă plângi de zici că ai pietre la rinichi, sărbătoresc deja victoria. Noi, ăștia mai trecuți prin viață, prin pulanele scutierilor și prin bâtele minerilor, mai amânăm puțin petrecerea. Fiindcă n-am câștigat războiul, ci doar o bătălie.

Îți mulțumesc, Partid iubit, că ne-ai unit!

În marile momente ale istoriei, în clipele astrale ale omenirii, popoarele au nevoie de lideri charismatici, a căror simplă prezență să degaje efluvii imense de energie, să coaguleze voințele a milioane de oameni într-o singură voință. România trece printr-o astfel de situație, când se simțea prezența unui conducător care să-i scoată pe oameni în stradă. Dar de unde să-l iei? Nicușor Dan are tot atâta charismă cât un cuier de la Ikea, blondele care conduc PNL-ul sunt bune de pus pe copertă la Playboy, la categoria milfe fotoșopate, iar președintele Iohannis ar putea fi băgat în dicționarele explicative ilustrate, ca poză la definiția pentru ”anti-charismatic”.

Piei, Satană cu mustață: până și Preafericitul crede că ești prea lacom pentru țara asta!

În istoria mai veche sau mai nouă a României, întoarcerea armelor a reprezentat o trăsătură fundamentală a poporului român, alături, desigur, de fatalismul mioritic care spune că, dacă intră niște ciobani în viața ta, tu să le dai banii, viața și oaia favorită. Dar această trăsătură, deși rușinoasă în majoritatea situațiilor, poate fi și sănătoasă.

Cât bullshit poate să mănânce Liviu Dragnea? Cât vrea el!

Ce spuneați voi? Că Victor Ponta e mincinos? Păi Viorel era șoimu patriei pe lângă Dragnea în materie de minciună. Atâta minciună adunată la un loc sub o singură mustață nu s-a văzut pe pământ de la dinozauri încoace! Și măcar Viorel râdea când mințea, că nici el nu credea ce spune, dar Dragnea e serios, ăsta ne minte cu înverșunare și nu i se clintește un mușchi pe fața aia penală.

Am scăpat de-un mitoman, ne-am trezit c-un piroman!

Încă de când lui Lenin i-a trecut prin scăfârlia aia cheală să devină un țar roșu peste zeci de milioane de mujici, singurul dialog acceptat de comuniști a fost cel al bâtei și al glonțului în ceafă. Nici la noi n-a fost altfel, de când ciuma roșie s-a instalat, în 1945, peste țară. Ce diferență este între spărgătorii mitingului monarhist din 8 noiembrie 1945 și derbedeii de galerie care azi-noapte și-au făcut de cap prin București, sub ochii indulgenți ai jandarmilor? Ce diferență este între milițienii care, pe 13 iunie 1990 raportau, scrofuloși la datorie, în stație ”Vă rog să-l informați pe domnul președinte Iliescu, dăm foc la toate autobuzele, așa cum a fost înțelegerea”, și actualul ministru de Interne, care i-a lăsat cu bună știință pe huligani să-și facă de cap?

De ce ne revedem în Piața Victoriei

E 1 februarie 23:55, tocmai ce am ajuns acasă, înghețat dar fiert de nervi. M-am hotărât să scriu acum, cât încă mai simt în nări mirosul fumigenelor. Am înnebunit de draci văzând cum zboară petarde sau sticle, din mulțime spre jandarmi. Nu mă interesează dacă-i vorba despre puștani zeloși, membrii de galerii, puțoi sereistici infiltrați sau pur și simplu prostovani.

Rușinea de a fi român. Propunere de slogan PSD pentru viitoarele alegeri

Rușinea de a fi român poate manifesta în multe feluri. Poate, de exemplu, să-ți fie foarte rușine când un conațional dă o spargere la un bancomat dintr-o capitală occidentală și tu, aflat în vizită, te chinui să găsești o scuză pentru această știre care tocmai face înconjurul internetului. Rușinea de a fi român poate fi simțită, de asemenea, când trebuie să-ți internezi o rudă apropiată într-un spital din România și știi deja ce urmează: șpăgile infinite, mizeria, microbii, mâncarea jegoasă, lipsa de speranță.

Azi ieșim din bulă, să vă dăm în gură!

Ați spus că vreți să construim un stat de drept, și mai drept, și mai frumos, împreună. Ați declarat pensionarilor, tinerilor, anteprenorilor că măriți salariile și lefurile, că ne scutiți de taxe. V-ați pus batice pe cap și v-ati autonumit fanatici religioși ca să atingeți inimile celor care cred și speră în Dumnezeu. Ați zis că vreți să apărați democrația, că vă interesează să construiți spitale și școli.

Ultimele zece zile de democrație?

Ce înseamnă zece zile în istoria unei națiuni? O clipă, poate. Dar e clipa aceea decisivă, momentul astral al istoriei, secunda care face diferența dintre viața și moartea acelei națiuni. Sunt zece zile în care asaltul fără precedent al hienelor lui Dragnea la jugulara democrației poate fi oprit.

Spune-mi, țara când se fură? Noaptea, pe fulgerătură!

După o mascaradă de ”consultare publică” la care s-au sfătuit cu hoții cum să facă să le fie bine hoților, acest guvern de tâlhari a făcut ceea ce nici Terente, regele bălților, n-ar fi îndrăznit să facă: să intre noaptea, în casele a milioane de români, și să-i reguleze pe toți, fără milă. Nu zic, prostiții care au votat acest guvern de tâlhari și nesimțiții care n-au catadicstit să voteze, chiar ar merita să fie fxxxți până se schimbă banii, dar noi, ceilalți, de vină avem? Noi, care am fost la vot, care suntem cetățeni cumsecade, care ne plătim taxele, credem în puterea legii, credem în justiție, noi cu ce-am greșit să trăim în această țară de oi condusă de hiene?