Ciolos

Dragnea jură că nu fură, dar are pontoarca-n gură

Spre deosebire de predecesorul său, Ponta, care, când scotea o gogonată se înroșea până-n vârful urechilor și începea să clipească des, nervos, actualul șefu la bani din PSD, Liviu Dragnea, minte fără să i se clintească un fir din mustață. Ați văzut să i se miște vreun mușchi pe față când promitea salarii de mii de euro pentru medici, spitale cât piramida lui Keops sau bani din cer pentru tot boborul? Nici vorbă. După cum n-am văzut să aibă vreo grimasă nici aseară, când deplângea, la televizor, soarta bietei țărișoare, rămase și fxxxxă, și cu banii luați, din decembrie 89 încoace.

Mamelor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat: dacă aveți penali pe-acasă, candidați pentru Senat!

Precum anticul Ulise și vlăjganii lui, care se legaseră sub burta oilor, ca să scape de furia ciclopului orbit Polifem și să se strecoare afară din peștera acestuia, așa s-au legat și penalii din PNL sub burta lui Cioloș, doar-doar or mai păcăli o tură orbitul popor și s-or strecura în Parlament. Deși se tot bat cu cărămida în piept că au listele pline de oameni noi, liberalii nu se dezbară de metehnele useliste și tot ce-au învățat de la frățiorii din PSD fac, chiar dacă la o scară mai redusă. Da, or avea ei 60% dintre candidați nou-nouți, dar, dacă vă uitați pe liste, ăștia-s puși, de cele mai multe ori, pe locuri neeligibile, în timp ce penalii cu ștate vechi pot fi siguri de pe acum că vor mai păpa încă patru ani pâinea statului, ca deputați și senatori.

Ponta, sper să nu crăpi până nu plătești

Nici dacă ar fi luat prin față tigăile din promoție a zece mii de pensionari, nici dac-ar fi jefuit statul român mai rău ca alde Cocoș și puii, nici chiar de-ar fi ucis-o cu mânuța lui pe Elodia și-ar fi îngropat-o în fața redacției, puștiul de la Hotnews care a scris ieri ”Sper să crăpi, Victor Ponta”, n-ar fi fost atât de hulit. Omul a greșit, e adevărat, dar și-a cerut scuze, explicând că a confundat conturile și n-a făcut-o intenționat. Dacă șefimea de la Hotnews îl tăia de la leafă până la Crăciun era suficient. Dar ea a preferat să-și pună cenușă în cap, să-l dea afară, să-i ceară scuze de-a dreptul grețoase lui Victor Ponta. Mai lipsea să-l scoată pe puști la zid pe Calea Victoriei și să-l împuște în cap sau să meargă să-l pupe în fund pe mitoman, doar-doar i-o ierta. Și alți deontologi, gen Tolontan, au lăudat gestul concedierii pe loc a puștiului, apreciindu-l ca pe unul de normalitate.

Bă, Ponto, îți plac glumele cu mame?

Victor Viorel e mare amator de glume cu mame. Adevărul e că e la genunchiul caracterului să faci glume despre Cioloș invocând-o pe mama acestuia. Prostănacul îi bate obrazul mamei lui Julien, pe Facebook, că era bine, înainte să scoată porumbei ca "julien" să fi pus, doamne iartă-mă, mâna pe o carte românească, exemplu Frații Jder, o capodoperă absolut națională, astfel încât să nu-i pună fiului nume tâmpite.

Nu-l luați ostatic pe Cioloș!

Într-o țară unde până acum guvernele au înmulțit peștii, zahărul și uleiul, au transformat apa în vin de masă cu sulfiți și au înviat morții (e adevărat, numai în prag de alegeri!), e și normal ca, atunci când se ivește vreun șef de cabinet mai luminat, lumea să-l considere Mesia 2.0 și să aștepte de la el, în doar trei zile, minunea creșterii PIB-ului și miracolul dublării salariului minim, pe muncă și mai minimă. Așa a pățit și Cioloș. A venit, a văzut, a făcut, iar mulți români s-au agățat de el ca înecatul de pai, într-o mare plină de rechini de partid din specia Marele Alb, înrudită, cum bine știm, cu porcul. Unii, precum cei de la USR, au mers și mai departe și l-au luat drept stindard, deși omul s-a jurat că nu candidează și are prostul obicei să se țină de cuvânt.

Dragnea taie taxe o mie, nu și pe-aia pe prostie

Când e vorba de prostit proști, tovii din PSD procedează exact ca magazinele de țoale fițoase: triplează prețurile în toamnă, ca să le lase doar duble de Sărbători, dar toată pulimea să zică ”Vai, ce reduceri grozave! Lăsați-le naibii de tigăi, dați năvală la budigăi!”. Bunăoară, după ce nimeni altul decât fostul lider al Partidului, Victoraș Ponta, pusese pe capul bietului român ceva mai multe taxe decât pusese pe stâlp, pe noul lider, Liviu Dragnea, l-a apucat subit compasiunea față de oamenii muncii. Așa că a decis să introducă în Parlament o lege privind eliminarea a nu mai puțin de 102 taxe și impozite. Corect ar fi fost ca, alături de proiectul de lege, să prezinte românilor și scuze pentru că i-a jupuit atât.

Minciuna stă cu PSD la masă

Deși la facultatea de șuruburi și piulițe absolvită în secolul trecut Liviu Dragnea nu cred să fi făcut și cursuri de psihologia mulțimilor, experiența acumulată după Revoluție și, mai ales, de când a trecut din barca PD în cea a PSD, în clipa în care PD a pierdut alegerile din 2000, l-a ajutat să înțeleagă că, dacă negi cu îndârjire realitatea și spui o minciună gogonată de suficient de multe ori, se vor găsi destui imbecili să te creadă. De altfel, dacă stăm să ne uităm în urmă, la tovi precum Iliescu, Năstase, Geoană sau Ponta, nici n-ai cum să ajungi șef la PSD dacă nu minți de-ngheață apele.

Avem cu cine, dar unii n-au cu ce!

De ani buni, atunci când se apropie alegerile, spiritul mioritic începe să-i bântuie pe români, pe mai multe direcții. Pe de o parte, unii dintre ei se încolonează, frumos, la poarta casei sau, după caz, la cea a cimitirului, și așteaptă să vină microbuzul trimis de domnul primar, ca să-i facă o tură pe la toate secțiile de vot din județ. Pe de altă parte, alții se pitesc prin case și, eventual, postează pe Facebook poze cu pisici, ignorând complet că sunt alegeri și că alții le decid viitorul. Acești pitulați, de unde până atunci au fost cei mai bătăioși, cei mai avântați și mai cu capsa pusă, brusc, când trebuie să voteze, devin mai fataliști ca baciul din Miorița și-și acceptă cu resemnare soarta de dezamăgiți făcuți la buzunare cu largul lor concurs. Brusc, când vine vorba de vot, unei bune părți a populației i se cam înmoaie la intare. Adică i se înmoaie voința, la intrarea în secția de votare. Pentru nimic în lume n-ar vota. Și cei care nu votează nici să-i pici cu ceară de epilat nu-s puțini, să-i numeri pe degete. Sunt, cu fiecare scrutin, tot mai mulți, mai vocali și mai dezamăgiți.

Galerie foto: Opt oameni de stat (degeaba) mari, când erau școlari

A început școala. Elevii s-au întors în bănci, liceenii s-au întors în baruri, iar studenții s-au întors în facultăți. Oamenii politici s-au întors și ei unde au putut: unii în Parlament, alții tot la ”facultate”, doar că n-o mai fac la fără frecvență și nici la seral, ci la zi, cu executare. Oriunde i-ar purta pașii, ei își amintesc însă cu nostalgie de vremurile când erau școlari și nu ajunseseră oameni mari și tari – bine, unii n-au ajuns oameni nici acum.

Conspirați, deconspirați, tehnocrați

Pasager fiind inevitabil printre cutiile liposupte ale televizoarelor secolului, mi s-a întâmplat să tot aud din difuzoare: tehnocrați, tehnocrați, tehnocrați. Dar cine's domne' ăștia și de pe ce planetă vin. Mai pleacă? Fată pui vii? Se hrănesc molfăind sau prin fotosinteză?

Scrisoare către premier

Cu riscul de a fi considerat ”lingău” de către acel domn al cărui nume nu e bine să-l pomenești, că te-apuca grețurile matinale mai ceva decât îl apucau chiar pe el după o ședință la Golden Blitz, mărturisesc că am vrut de multe ori să adresez rugăminți unora dintre premierii României. Pe Văcăroiu, bunăoară, l-aș fi rugat să bea mai cu milă, pe Năstase l-aș fi rugat din toată inima să nu mai fure, pe Tăriceanu să nu mai umble cu bilețele roz, iar pe Ponta să nu mai mintă atât. Dacă ar fi să-l rog pe Dacian Cioloș ceva, l-aș ruga să nu mai plece. Nu pentru că ar fi premierul ideal, ci pentru că alternativa ”Dragnea premier” mă face să contemplu cu simpatie o carieră de căpșunar în Spania.

Dragnea are urechi roșii, dar înfundate

În general ajung să scriu articole seci dintr-o obsesie pentru logică și coerență. Cum sunt băieții ăia nesuferiți de la petreceri, așa și eu. Evit sofismele și mă gândesc de multe ori la contra-argumente posibile. Așa mi se pare mie elegant față de cititori. Să scriu respectându-le discernământul și bunul simț al rațiunii.

Gâlceava dragnei braziliene cu cioloșul francez

Politicianul adjectiv Liviu Dragnea și-a adunat maidanezii și a dat atacul la beregățile tehnocraților chemați la raport la adăpostul de maidanezi denumit Parlament. Îngrijorat peste măsură de soarta finanțelor țărișoarei și îngrozit de perspectiva că ajuns la guvernare cu PSD nu va mai avea ce fura, condamnatul Dragnea a organizat o tragere de mânecă a guvernului în ședință publică. Banditul braziliano-teleormănean a ascultat raportul asupra economiei și a bugetului expus de șeful guvernului după care a cuvântat năucitor.

Daciane, rămâne cum am stabilit: viii cu viii, Dragnea cu morții!

Dacă mai avea cineva vreo îndoială că premierul Cioloș a fost chemat de PSD la raport, în Parlament, pe principiul mioritic ”la apus de soare vor să mi te-omoare”, după discursurile rostite ieri cred că s-a lămurit cum stă treaba. Dragnea și mardeiașii lui l-au convocat pe prim-ministru doar ca aibă încă un prilej să-l mai umple de lături, ca niște mârlani care te invită la ei acasă ca să-ți tragă un scuipat în ciorbă și scaunul de sub tine.

Cioloș, cumințenia pământului în aer

Cioloș cu genunchii la gură, la clasa economy, e cel mai la modă simbol al cumințeniei pământului zilele astea. Gestul lui Cioloș de a refuza ce nu i se cuvine ar trebui să fie normal până la irelevanță. Dar nu e, într-o țară în care premierii se țin de business și nu excelează deloc la capitolul economy.