Charlie Hebdo

Dezmoștenirea lui Charlie

Nu știu dacă vă mai amintiți despre o întâmplare de acum ceva timp, nici puțin, dar nici destul, ceva cu Hebdo, Charlie Hebdo. Era o întâmplare despre libertate, exprimare și gloanțe, cu nervi și cu sânge. Fiind unul dintre acei oameni care cred libertatea ca fiin indisolubilă de limitare, adică nu cred că libertatea înseamnă absența limitelor, mă tot întreb de atunci în mod special, care sunt limitele libertății de exprimare.

Charlie Hebdo. Ura și Caricatura

Charlie Hebdo. Ura și Caricatura

Caricaturistul Costel Pătrășcan: ,,Nimic nu dă dreptul cuiva să ucidă!”

Vreau ca mesajul meu să fie clar: nimic nu dă dreptul cuiva să ucidă! Chiar și pentru caricaturile considerate de unii blasfemie sau mai puțin inspirate, după părerea altora… Am urmărit în ultimele zile multe păreri, judecăți, analize, dar și politica editorială a revistei, temele abordate de caricaturiști, am pus la socoteală și experiența pe care am dobândit-o ca desenator satiric și cred că pot să îmi spun un punct de vedere, fără a pretinde că acesta este și adevărul.

Ca să salveze Antena 3 de la faliment, Gâdea şi Badea imploră: „Împuşcaţi-ne!”

Atentatele comise la Paris au adus un reviriment spectaculos pentru Charlie Hebdo, o revistă de nişă, care până săptămâna trecută abia de avea un tiraj de 60.000 de exemplare, la o populaţie de peste 65 de milioane de persoane (şi cine ştie cât o fi fost returul).

ULUITOR: după declarațiile despre victimele de la Charlie Hebdo, Andrei Pleșu a fost ofertat de Statul Islamic!

Fiecare cu talibanii lui.

Fiecare cu talentul lui

Caricaturişti din toate ţările, feriţi-vă!

Grevista foamei, ameninţată că va fi luată ostatică de un comando de bucătari!

Intervenţia legată de atentatele de la Paris a senatoarei Cristiana Anghel, cunoscuta fomistă a grevei, pardon, grevistă a foamei din Parlamentul României, a declanşat reacţii contradictorii. În vreme ce unii români, în special cei spălaţi pe creier de Antena 3, au fost de părere că „bine le-a făcut teroriştii la ăia de la Şarli Hebdo, că şi libertatea presei trebuie să aibă o limită”, alţii au condamnat declaraţiile senatoarei privind libertatea presei, care, zice doamna Anghel, „nu este absolută”.

Arăbeţii au încurcat paharele

Oamenii foarte proşti se supără din cauza unor glume. Ceea ce s-a întâmplat în Franţa, la redacţia Charlie Hebdo e dovada. E o tragedie, ştiu. E o tragedie că oamenii ăia rămân morţi din cauza unor arabi. Şi nu orice fel de arabi. Ci unii extremişti. Care cred în Jihad, la fel cum Bin-Laden credea în Turnurile Gemene.

Nouă ne place caricatURA

Nouă ne place caricatURA

Pădurarii din Apuseni, solicitaţi de guvernul francez să le găsească teroriştii!

Povestea celor doi terorişti arabi care speriat întreaga Franţă şi i-au arătat ce n-a văzut Parisul începe să se transforme din tragedie în comedie. Şi aceasta după ce miile de poliţişti şi de jandarmi, unii dintre ei veniţi direct de pe platourile de filmare ale seriei „Jandarmul din Saint-Tropez” n-au fost în stare să dea de urma fugarilor.

Râzând, îndrepţi moravu’, nu şi arabu’

Dacă vă mai aduceţi aminte, în filmul „Născuţi asasini” se depăna, la un moment dat, o fabulă indiană: O femeie dintr-un trib a găsit într-o iarnă un şarpe aproape îngheţat. I s-a făcut milă de el, l-a luat în casă, l-a încălzit, i-a dat să bea lapte, dar, când şi-a venit în fire, şarpele şi-a înfipt în ea colţii veninoşi. Cu ultimele puteri, înainte să moară, femeia l-a întrebat: „Am fost bună cu tine, te-am îngrijit, de ce ai făcut asta?”. Iar şarpele i-a răspuns: „Femeie, ştiai că sunt şarpe”. În postura femeii milostive e Franţa de azi. A hrănit la sânul ei milioane de şerpişori arabi care acum au crescut mari. Unii sunt inofensivi, nici măcar nu îndrăznesc să sâsâie în arăbeşte, dar alţii sunt răi şi ameninţă să paralizeze cu veninul lor o ţară întreagă.

Cinci minute de libertate

Chérif și Said Kouachi, proaspăt reîntorși din Siria unde s-au jucat de-a Islamul cu soia, au ales să-și pună în practică teoria urii învățată acolo. Dracul s-o ia de religie transformată în politica scursurilor societății. "Islamul" acesta este doar un pretext pentru tot felul de indivizi certați cu munca, indivizi fără căpătâi, interlopi, pești, drogați. Deci nu blamez religia - în schimb trebuie blamați "preoții" acestei religii - majoritatea niște păduchi ca și păduchii noștri - care nu-și transmit corect "învățătura".