Pe când fâlfâitul din aripi al fluturilor de la Beijing e pe cale să declanşeze un taifun în România, parlamentarilor li se fâlfâie, de-a dreptul, de soarta ţării, în schimb li se umple popoul de lacrimi când vine vorba de soarta lor. Dându-şi seama că, după jaful şi cotropirea din mandatul ăsta, mulţi n-o să mai pupe alt mandat, aleşii bagă şi ei mâna la caşcaval cât mai pot. Îşi dublează pensiile, că pot, şi-au triplat şi salariile, tot că pot şi o să ne-o dea şi nouă mărită de zece ori, tot fiindcă debordează de atâta potenţă. Bine, unii dintre ei nu se mulţumesc cu nişte pensii nesimţite, căci se simt încă în putere, simt că mai pot jefui cu sârg, tinereşte, banul statului. Răspopitul Ilie Sârbu de pildă, la ce 65 de anişori ai săi, e proaspăt ca un băiat de cor şi, având în vedere antecedentele lui la vânătoare, mai că te-aştepţi să-l auzi cântând în falseto, ca Farinelli.

Sătul şi scârbit de politică, socrul lui ginerică Ponta vrea să se lase, dar nu vrea să ne lase. Adică de ce să se mulţumească el cu o pensioară de câteva zeci de mii de lei, când poate să mai umfle, de la stat, o lefşoară de câteva sute de mii? Şi de-aia s-a gândit el că e bine să plece şi din Parlament, şi din PSD, dar să se cuibărească, discret, la Curtea de Conturi. Ca să ce? – o să vă întrebaţi, şi pe bună dreptate. Pentru că tatăl Dacianei e popă la bază, ce-are-a face un popă cu Curtea de Conturi? Că dacă avea, mă gândesc că mai curând ar fi trebuit să-l angajeze pe PF Daniel, doar el e mult mai priceput la gestionat bani decât Sârbu.

Curtea de Conturi a devenit un fel de cimitir al elefanţilor, în care toţi mamuţii din politică se retrag să mai pape nişte verzişori, înainte să plece spre veşnicele plaiuri ale vânătorii. După Văcăroiu, alt individ care n-avea nicio treabă cu economia, vine acum rândul lui Sârbu să ajungă aici. Cred că nici n-ar trebui să-i mai spună Curtea de Conturi, ci Curtea de Deconturi, fiindcă aici se decontează bănişori mulţi pentru cei ce au adus servicii partidului şi au nevoie de un loc călduţ, unde să-şi odihnească oasele vlăguite de atâta stat prin Parlament. Şi ce-l recomandă pe Ilie Sârbu pentru funcţia de preşedinte al Curţii de Conturi? Nu vocea şi talentul său, nici familia, ci, o spune un deputat PSD, “faptul că este stăpânit şi echilibrat”. Cu stăpânitul sunt de acord, că niciun demnitar, cât o fi el de acoperit, nu face ce-l taie capul, ci are şi el nişte stăpâni care-l stăpânesc şi-l manevrează. Însă la partea cu echilibratul, s-avem pardon. O fi el bănăţean, o fi fost popă, o fi calm, dar echilibrat nu e, că atârnă puţin mai mult pe partea stângă. Tovarăşii de vânătoare ştiu de ce.

Dar n-ar fi exclus ca socoteala de-acasă să nu se potrivească deloc cu cea din târg. Sârbu e băgat până-n gât şi în mânăriile lui ginerică Ponta, şi-n scandalul retrocedărilor ilegale, unde e urmărit penal. Aşa că degeaba încearcă socrul mic să se tragă deoparte, la Curtea de Conturi, un loc cu verdeaţă multă în bancnote mari, căci procurorii s-au gândit deja la alt loc, şi mai cald, pentru el. Răspopitul, care a renunţat la Biserică din prea mare dragoste pentru ochiul dracului, ar putea avea în curând şansa de a se reîntoarce la cele sfinte, că-l mai popeşte o dată DNA şi mâine-poimâine îl vedem în odăjdi vărgate scriind cărţi bisericeşti într-o chilie fără foehn.