Descălecat de pe calul înaripat Pegas direct în meandrele concretului, poetul Vosganian n-a mai vrut să stea, vorba altui poet, mai celebru, ”cufundat în stele și în nori și-n ceruri nalte”, ci a băgat, prozaic, gheara la cașcaval. Prejudiciile produse de ministrul Vosganian sunt vizibile și de pe fața nevăzută a lumii, doar colegii lui, parlamentarii, nu le-au observat. Și nici n-aveau cum să le observe, săracii, când poetul idealist Vosganian, devenit suspect de repede găinarul materialist Guzganian s-a zbătut în fața lor, i-a implorat, s-a dat cu mir, să-i piară toți dracii din barbă și a plâns cum de la Ofelia trimisă la mănăstire n-am mai văzut pe cineva să plângă.

A plâns bietul Varujan de sărea cămașa Armani pre dânsul, iar plânsul i-a fost de folos. Pentru că, dacă ați remarcat, în politica românească nu trebuie să accepți realitatea bărbătește, ca par eczampl coana Nuțica, sfidătoare și când s-a urcat la dubă. Nu, trebuie să bâzâi muierește și cât mai des, ca succesul să fie garantat. Uitați-vă doar în trecut: care cum a plâns, cum a triumfat. A plâns Băse pe umărul lui dragă Stolo, a ieșit președinte.

A plâns Patriciu de spaimă de bulău, nu doar că l-au scos de la pușcărie, dar a mai devenit și miliardar, murind, bine-mersi, fără să dea socoteală pentru o litră de petrol măcar. A plâns iarăși Băsescu, strigând, printre lacrimi, ”Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu?”. A ieșit iarăși președinte. Ăsta e secretul, dragilor. Că de-aia pontălăul și gugumanul de Victor-Viorel n-a ajuns la Cotroceni, că în campanie, în loc să bâzâie la pieptul mămăilor și tătăilor, hlizea fasolea la televizor cu Ghiță, Dragnea și ceilalți mafioți.

Dar Vosganian a prins mișcarea. S-a jeluit în fața colegilor până i-a înduplecat să nu-l lase pe mâna mascaților. Cum s-o bagi pe Varujana la pușcărie? Păi ce, el e poet, ca Arghezi sau Geo Bogza, să intre la zarcă? El e damă bine, respectabilă, știm că e visul erotic al multor pârnăiași, cu ciocul ăla al lui sexy, armenesc, negru ca pana corbului, dar cum să-l lași la dușuri singur cu atâția derbedei ce n-au auzit în viața lor de Oscar Wilde?

Acum, mă gândesc că, dacă tot și-a descoperit această latură necunoscută, feminitatea din el, Guzganian n-ar trebui să se oprească aici. Uite colea Eurovizionul, bate la ușă. Ce-ar fi să candideze și el, cu un remix după ”Nicio lacrimă”, a lui Dan Spătaru? Că vorba aia, de încadrat în trend se încadrează: femeie e, barbă neagră are, îi mai pune Bote o rochie amplă, cu crinolină, și-i rupe pe telespectatori! Ce Conchita Wurst? Ce Dana Internaționala? Varuajana Penala, domnilor, iată răspunsul nostru pentru Europa, simbolul nostru de țară! Că poate Nobelul pentru literatură nu l-o lua niciodată, dar Eurovizionul sigur îl umflă, fuge cu el și pe urmă plânge iar în Parlament că n-a furat nimic.