Vroiam să scriu ceva și despre Abramburica. Mă gândisem la un moment dat, lunile trecute, cu dosarul Microfost, dar am zis să nu mă complic. Că e femeie bătrână și poate-și pune poalele-n cap de scapă nevinovată. Și am continuat atunci să-mi savurez meniul de la Calif. Dar, la fel cum nici eu nu putusem digera acel meniu, nici conița Androneasca nu a putut să se cumințească. Asta e. Numai că, spre deosebire de mine, care am riscat doar o indigestie severă, ea riscă un bilet doar dus, undeva, în cantonament, pe la Jilava, Rahova sau, dacă-i credincioasă, chiar la Poarta Albă.

Bineînțeles, din ce-am spus mai sus, ați putea crede că Ecaterina Andronescu este o femeie nebună. Că a îmbătrânit, i s-a ramolit creierul și s-a făcut ca și conservele de Ciuc călcate cu tractorul. Dar nu. Abramburica nu se predă. Ba dimpotrivă, iese la înaintare, în direct, fasolește din ochi, freacă nasu’ cu mâneca de la sacou, ca ultimul boschetar care-ți cere o țigară. Că a fost cel mai negru an al ei. Da’ ce-ai pățit fată? Stai chill că n-a murit încă Iliescu. Ce, riști să înfunzi pușcăria? Ho, stai soro calmă! Asta e doar o etapă în viața politicii românești. Muncești asiduu și te-aruncă la răcoare ca o doză de Radler în miez de vară. Și te mai uită acolo 15 ani. Timp berechet, zic eu, pentru a scrie cărți. Sau benzi desenate. Din alea cu Mickey Mouse și Minnie Mouse și Abramburica, amanta lui Mickey, tipa aia care racordează rachete în fața Parlamentului și plânge la Guvern.

OK, deci s-ar putea ca Androneasca să înfunde pușcăria. Personal sunt mulțumit. Că oricum n-a făcut nimic. Nici la PSD, nici altundeva. Dădea un interviu, se bâlbâia, se smiorcăia și începea să plângă, ca o școlăriță prinsă cu lecția neînvățată. Androneasco, lasă-te! Du-te, dă-ți demisia, și joacă barbut în Cișmigiu, cu pensionarii ăia care l-au votat pe Victoraș al tău. Sau du-te și racordează rachete ca Abramburica aia din benzile desenate. Sau, dacă nu ești mulțumită, du-te, ia-ți un bilet către Moscova și recită poezii patriotice în Piața Roșie.

Da, asta a ajuns Abramburica. Motivul de glume de la ora 7. Mașina de boceli din plenul Senatului. Băbuța PSD-ului. Păpușa de porțelan sau cum mai vreți să-i spuneți. Aia care vrea să nu intre la pușcărie și-și freacă ochii cu Zewa, în direct. Dintre toate modurile în care ar putea să facă îndeajuns de mult circ  ca nu intre în spatele gratiilor, Abramburica l-a ales pe cel mai bun: a stat și a așteptat un ajutor de orice fel, cu mâna întinsă, ca Efrima, țiganca din fața Primăriei Bucureștiului. Ha, dă și mie domnu’’ un ajutor social, civa, haida domnu’, hai!

Acum, că dacă tot o intra la pușcărie, și n-o să-i mai pot face vreun articol, aș vrea să-i fac o dedicație, așa de adio: Doamna Abramburica, dumneavoastră sunteți o femeie foarte serioasă și importantă. Și frumoasă (e, spun din politețe asta). Așa că, ce-ar fi să ne faceți, după ce vă terminați afacerile dumneavoastră, un dans la bară? La aia de la pușcărie zic.