Adesea ni s-a spus în copilărie, probabil multora dintre noi, că trebuie să învățăm ca să avem bani sau ca să nu ne chinuim mai târziu sau ca să fii cineva. În ultima vreme am ajuns să cred că aceste justificări și îndemnuri au fost dăunătoare și toxice. În primul rând pentru că ne este tuturor evident că școala nu te face bogat, că oamenii bogați nu sunt neapărat școliți sau cultivați, ba dimpotrivă în anumite cazuri. Putem da vina pe sistemul comunist în care o diplomă echivala cu un statut și o repartiție. Astăzi acest lucru nu mai e valabil. Am purtat de curând o discuție cu proprietara unei patiserii care a ajuns să angajeze o mamaie specializată în cozonaci pe cont propriu, fiindcă nici una dintre persoanele certificate nu a fost capabilă să facă niște cozonaci respectabili. Nu vorbim aici de cine știe ce inginerii științifico-fantastice, vorbim de cozonaci. Evaluarea școlară bazată pe praguri de examene, denaturează esența învățăturii. Elevii și studenții învață pentru examene, nu pentru ceea ce urmează dicolo de ele. Astfel învățatul se transformă în hei-rup și copiuțe sau inspirație din vecini. Cred că ar fi mult mai eficient dacă le-am spune copiilor că ceea ce învață acum este util acum. Pentru că ceea ce știi astăzi este mult mai palpabil decât ceea ce rămâne pentru un viitor oricum imperceptibil. Astfel, e plin de oameni care se întreabă : la ce mi-au folosit mie integralele? Iar singura ultilitate pe care o găsesc e aceea că au trecut BAC-ul cu ele. Învățătura nu se face pentru bani în mod direct, așa cum nu te apuci de afaceri ca să faci bani. De afaceri te apuci pentru că ai o idee și ești capabil să te gândești la clienți și să investești în calitatea produselor sau serviciilor oferite. Marii antreprenori au avut în minte în primul rând "produsul" abia apoi profitul. Același lucru se aplică și propriei persoane. Dacă vrei să fii un "produs" valoros, trebuie să te preocupi de tine din cât mai multe puncte de vedere, inclusiv prin învățătură. Diplomele sunt doar un ambalaj. Suntem înclinați să achiziționăm lucruri frumos ambalate, uneori suntem dezamăgiți de conținut. Certificările "furate" nu durează. În cazul celor aflați în plin proces de învățare cred că ar trebui eliminată preconcepția: "La ce îmi va folosi mie asta?". Simpla cunoaștere și înțelegere a unui concept sau fenomen, e un câștig în sine. La urma urmei, bani se pot face și din ilegalități și imoralități, deci forțând un pic nota, școala nu e strict necesară pentru a câștiga bani. Deprinderea funcționării bazate pe urmărirea eternă a unui scop ulterior induce o angoasă sisifică. Înveți ca să intri la liceu, apoi ca să intri la facultate, apoi ca să ai un loc de muncă unde muncești pentru o poziție mai bună și tot așa până când te înghite pensia și scopul ulterior dispare, iar reflexul căutării lui te macină. Ajungi să te întrebi: la ce îmi folosește astăzi că la 30 de ani m-am chinuit cu nu știu ce proiect? Totul folosește la nimic anume, dar dacă ai putut să îți ajuți nepoții la matematică, în loc să-i obosești cu aceleași povești, pensia ta ar fi avut un sens.