Când locuiești la parterul piramidei lui Maslow n-ai unde să privești în jos. De-aici marea dilemă a parvenitului trimis de-acas să suie scara societății, aia pe care "metempsihoticii" o urcă din fluture în câine. Amărâtul crescut cu proasta idee că statutul e o treabă de respectat, se întinde cu nasul spre pent-house-ul reactualizării de sine, având încă noroi pe tălpi.

Așa se nasc pseudo-clasele politice, intelectuale și barosanii deghizați în domni, ăia care mai au puțin și își poartă ceasul ostentativ peste manșeta de la sacoul de super-firmă. Sistemele de gen comercializează importanță, într-o manieră asemănătoare simpaticelor MLM-uri și sunt destui dispuși să cumpere un blazon sub care să-și ascundă originea rușinoasă.

De ce o fi rușine să fii de la țară, nu știu. Marin Preda a bravat puțin pe tema asta. Desigur, dacă tac'tu'i Moromete crești cumva, dacă'i fraierul satului, crești altfel. Vestita decimare a elitelor înfăptuită de comunism, a pus în prim plan elita intelectuală și drama unei pojghițe frumoase, dar profund minoritare adică total nereprezentative. Dacă ținem cont că numai cu 40 de ani înainte de instalarea comunismului, pe plaiurile noastre se petrecea o răscoală a țăranilor dependenți de pământ, înțelegem că nația asta a noastră era fundamental și majoritar de la țară. Acolo a fost zguduită zdravăn societatea, la temelie, unde țăranul harnic și respectabil a fost sărăcit și umilit, iar coate-goale-neica-nimeni a primit "statut". Cumva așa s-a întipărit cred eu, acest cult al ascensiunii, un cult de pe urma căruia vom mai pătimi vreo 30 de ani.

Încă trăim într-o țară în care oamenii folosesc termenul de "bănuți" și pe care peisajul unui frigider plin îi ajută să doarmă liniștiți. Corporatistul secolului XXI are aceeași mentalitate cu funcționarul secolului XX. Aceeași Mărie, cu altă barbă sau pălărie. Spaima de a pierde jobul bine plătit, nu are atât de a face cu creditele, cât are cu pierderea statutului.

Citez o treabă auzită pe dracu' mai știe unde, atribuită unuia de se vroia student în capitală, dar nu prea i-a ieșit din prima: "Tata a vândut vaca ca să fiu student, nu pot să mă întorc așa acasă."