După ce iese din politica mare, orice om politic de calibru, aşa cum, ne place sau nu, Traian Băsescu a fost, intră în istorie. Dar, cum el a fost mereu „Cănuţă – om sucit”, Băsescu n-a respectat această regulă: n-a vrut să intre direct în istorie, ci mai întâi a intrat într-o cârciumă.

Ar fi putut să-şi petreacă prima lui zi de „om normal” în tihna casei, doar alături de soţie – poate că ar fi meritat şi distinsa doamnă măcar atâta lucru, după zece ani cât Băse a navigat pe mare şi alţi zece cât a navigat prin apele şi mai tulburi ale politicii mioritice. Dar preşedintele a preferat să nu meargă acasă, ci să adaste într-o berărie, să mai facă o ultimă baie de mulţime şi s-o tragă în apă şi pe prima doamnă. Cât de încântată a fost aceasta de situaţia în care a fost pusă se poate vedea în fotografiile apărute în presă.

Că Băsescu a fost un preşedinte mare – cel mai mare, potrivit sondajelor, dintre toţi câţi am avut, de la Ceauşescu la Constantinescu – doar lătrăii năimiţi de la Antena 3 şi RTV pot contesta. Dar ce va fi Băsescu acum, când nu mai e preşedinte? Prea multe şanse de a reintra în liga mare a politicii nu are. La stânga e vraişte, ce-i drept, şi e o chestiune de timp până ce PSD se va face ţăndări, iar Băsescu n-a fost niciodată un om de stânga, nici măcar când era membru PCR.

La dreapta, locul e cam ocupat de PNL. Dacă acest partid n-ar fi dat preşedintele, poate că Băsescu mai avea o şansă. Cu Iohannis la Cotroceni şi un PNL tot mai puternic, preşedintele e condamnat la un destin de etern „fost”, pentru că nu mai există un public-ţintă căruia să i se adreseze. Ar fi putut alege să meargă pe mâna lui Macovei şi acum „indignaţii”, milionul de nehotărâţi care nu votaseră niciodată, dar şi-au călcat pe suflet şi l-au adus pe Iohannis la Cotroceni, ar fi fost, poate, de partea lui. El a ales însă să mizeze pe Udrea şi doar cu Udrea a rămas, ca un Carol care, ca să câştige o Elenă, a preferat să piardă o Românie.

Iar Udrea i-a fost alături, evident, şi la berărie, nu ca să servească la masă, cum pregătirea, şuviţele ei blonde şi pieptul dezvelit, de româncă patrioată şi curajoasă, ar fi recomandat-o, ci ca să-i stea preşedintelui alături şi chiar să-i cânte un cântec de jale cu un titlu cât se poate de sugestiv: „Delirul”, ca o adevărată „Marilyn Monroe de România”, cum sunt convins că o va boteza presa tabloidă.

La drept vorbind, Udrea nici nu putea alege o melodie cu versuri mai elocvente: „Curând va fi o noapte lungă şi fără tine-mi va fi greu”. Aşa e, Nuţi: până acum, procurorii te-au cam ocolit, fiindcă n-ar fi vrut să-l supere pe Zeus, dar acum, fără el la Cotroceni cu siguranţă că-ţi va fi foarte greu, în noaptea lungă care te-aşteaptă la Târgşor.