Pentru că începusem să-mi reproşez timpul pe care îl pierdeam căscând ochii şi gura prin magazine, m-am hotărât, acum câteva zile, să fac o schimbare radicală în viaţa mea şi să mă alătur celor care şi-au eficientizat-o pe a lor alegând să-şi facă târguielile online.
Cum se apropia ziua de naştere a unei prietene cu pasiuni care se păstrează în sticluţe fistichii şi miros înrobitor, ocazia era perfectă pentru lansarea primei mele comenzi virtuale. Nici n-a fost greu şi nici n-a durat mult, lucru pe care l-am găsit atât de încurajator încât să-mi propun ca în viitor să-mi comand până şi pătrunjelul online, că şi aşa nu-mi place deloc să mă tocmesc cu precupeţele.
În ziua în care trebuia să-mi ajungă pachetul, n-am avut deloc linişte şi-am ros un creion întreg de nerăbdare. Când, în sfârşit, l-am strâns în braţe, gânduri deloc cuminţi au început să-mi dea târcoale. Şi dacă l-aş fi oprit eu, ca să testez calitatea produsului desigur, şi nu ca să-mi astâmpăr damblaua mărturisită cândva, aceea de a avea cât mai multe parfumuri?!
Am desfăcut pachetul cu mâini tremurânde, pregătită pentru o încântare a simţurilor, şi n-am găsit decât o sticluţă ruginită, pe jumătate goală, şi un lichid limpede şi parfumat ca o zeamă de varză veche de câţiva ani. Am pus imediat mâna pe telefon şi i-am sunat pe cei de la Aoro, hotărâtă să rezolv problema. Şi fiindcă nu păreau foarte afectaţi de drama mea, ci doar vizibil deranjaţi de ea, le-am spus-o până şi pe aia cu cetăţeanul european, dar asta le-a provocat o criză de râs vecină cu isteria, aşa că am rămas cu buza umflată şi cu drepturile europene de căruţa mioritică.
Am înfăşurat totuşi produsul într-o pungă şi l-am retrimis celor de la Aoro, care trebuie mai întâi să analizeze de la ce tip de varză provenea făcătura aia de parfum, iar numai după aceea, undeva între Sfântul Aşteaptă şi Paştele Cailor, o să-mi returneze şi banii. Măcar dacă aş fi rezistat tentaţiei şi i l-aş fi dăruit prietenei mele, acum aş fi putut să mă apăr spunând „calul de dar nu se caută de dinţi, mai ales când e virtual şi mai e şi Troian”.
ionel
13 august 2014 15:25nu imi vine sa cred...eu voiam sa mi comand de pe aoro.ro si un prieten mi-a trimis acest link...stau si ma gandesc cat "prosti" sunt in tara asta bine, fara ajutorul prietenului meu eram si eu in aceeasi caruta.dar daca nu era adevarat articolul clar aoro.ro va tara prin tribunale. cum articolul a aparut de cam multisor cred ca cei de la anaf si protectia consumatorului au fost angajati pe spaga ca nu stiu sa citeasca sau iau spaga, de la aoro
raspunde comentariului