Un răspuns la întrebarea asta este destul de evident. Nu e în regulă să arzi morți pentru că asta se cheamă necrofilie și înseamnă că ai probleme serioase în stabilirea unei conexiuni optime între neuroni. De asemenea, înseamnă și profanare de cadavre și e ilegală sau ceva de genul ăsta. Ca o paranteză, dacă totuși ai ars mortul, ce se întâmplă dacă scapi urna cu cenușă? Ce încadrare are? Dacă se sparge doar urna e profanare de morminte și dacă se varsă cenușa e profanare de cadavre? Oricum, un alt răspuns este cel al BOR, și anume că arderea morților nu e creștinească. Istoric vorbind, cred că arderea este o practică absolut creștinească. Păi, așa-zișii eretici nu erau arși pe rug să iasă dracii din ei? Și ăia erau vii! În fine, să zicem că erau alte vremuri și altă Biserică.

Acum, să vă spun eu de ce nu e în regulă. Pentru că, în cel mai pur mod creștinesc, nu ies bani din asta. Tot ortul se duce la crematoriu și la răspopitul ăla care dă cu șomoiogul înainte să intre mortul în cuptor. Iar asta e o problemă pentru că Patriarhul Dănutz S.R.L. rămâne cu patrafirul umflat. Știm cu toții ce scoruri se cer acum pentru o înmormântare, 100 de lei pe chitanță, sute pe sub sutană. Vă dați seama ce scoruri sunt la o înmormântare de personalități, precum Nicolaescu? Vina însă îi aparține tot lui Dănutz. Păi, moșule, de ce, în cel mai creștinesc fel cu putință, nu legalizezi tu incinerarea? Trimiți popi oficiali, stabilești tarife, tot tacâmul. Ba chiar poate să dea și-o bulă d-aia patriarhală, sau cum îi zice la noi, în care să se specifice că poți să-ți arzi morții doar în crematoriile oficiale ale BOR, cum au făcut cu cimitirele. E lipsă de viziune creștinească, dom’le. Dar eu am o propunere și mai bună: să poți să incinerezi mortul după ce l-ai îngropat cu tot cu slujbă. A doua zi îl dezgropi și-i mai faci o slujbă contra cost și la crematoriu!

Exclusiv online