După ce ani de zile ne-a explicat cât de rentabil şi de util e să sugi la ţâţa (eufemistic vorbind) a unui singur licurici, mare şi brăzdat în dungi şi stele, în loc să atârni la mai mulţi licurici mici şi banali, Traian Băsescu a dat-o cotită, deschizând gura la Marele Licurici nu pentru a presta, ca până acum, ci pentru a-l critica furibund. Ca o vacă Holstein campioană, care a depăşit orice record în materie de lapte la şiştar, fostul preşedinte loveşte acum, imparabil, cu copita, şiştarul propriilor realizări – şi n-au fost puţine.

Omul ăsta, în care atâţia am crezut, face tot posibilul, pe zi ce trece, să ne demonstreze că ne-am înşelat cu el mai ceva decât ne-am înşelat cu Umil Constantinescu sau cu Klaun Iohannis. Mai întâi, a ţinut să-i bată obrazul noului ambasador american pe motiv că acesta aplaudase ieşirea tinerilor români în stradă pentru schimbarea sistemului. Când tinerii ieşeau în stradă să protesteze faţă de suspendările preşedintelui de către gaşca USL, atunci erau buni. Acum, că vor să elimine total sistemul corupt şi mafiot din care Băsescu, vrea sau nu vrea, e parte, nu mai sunt buni. Când americanii îl încurajau pe Băsescu, suspendat, erau şi ei buni. Acum, că încurajează epurarea clasei politice, au devenit “destabilizatori”. “Nu le ajunge Moldova şi Ucraina, mai trebuie şi România destabilizată”, a glăsuit, cu guriţa lui, “euroatlantistul Băsescu”. Să auzi şi să nu crezi. Parcă vorbea Ceauşescu de agenturilii străine care vor să destabilizeze mândreţea aia de Românie socialistă! Carevasăzică nu ruşii au destabilizat tot ce se putea destabiliza în partea asta de Europă, ci americanii! Şi nu un zevzec ca Dogaru sau Ghişe spune asta, ci însuşi fostul preşedinte al României. O fi băut vreo cafea cu Putin şi i-o fi turnat ăla, în loc de plutoniu, zeamă de măselariţă, să-i ia minţile, mai ştii?

Şi, fiindcă mai avea puţin noroi şi nu ştia unde să-l arunce, Băsescu l-a dat pe tot pe Kovesi. “Păi tu ce ai făcut 6 ani ca procuror general şi 3 ani ca procuror-şef DNA dacă în Romania cea mai mare problemă e tot corupţia?”, s-a întrebat Băsescu, zeflemitor. Păi, ce să facă, domnu’ preşedinte, fata a tot încercat să-i bage la zdup, dar se ciocnea, probabil, de un zid nevăzut, la Cotroceni şi până n-aţi plecat dumneavoastră, nu prea a putut să se atingă de niciunul dintre “aleşii” şi “alesele” lui Zeus. Dar staţi liniştit la locurilii voastre, că Laura-Codruţa e ardeleancă harnică, vă rezolvă pe toţi, când v-o veni rândul.

Însă cea mai clară dovadă că Băsescu nu mai e băsist o constituie laudele aduse lui Ponta. Face ce face omul ăsta şi dă apă la moară celor care îl acuzau că toate scandalurile dintre el şi Ponta, din perioada de coabitare, erau de ochii lumii. Fiecare îşi radicaliza electoratul, înjurându-l vârtos pe adversar, în vreme ce, în umbră, se pupa pe gingii cu el. Dacă a ajuns Băsescu să spună că “Victor Ponta a plecat demn”, când Mickey Mao a fugit, efectiv, din fruntea guvernului, ca un şobolan opărit, alungat de stradă, înseamnă că trăim în plin “Tom şi Jerry, cei mai buni duşmani”. Cât despre demnitatea lui Ponta, o să ne lămurim câtă e, dacă e, atunci când plagiatorul va da socoteală în faţa judecătorilor pentru mârşăviile lui. Parafrazând un film celebru, i-aş spune lui Ponta “demnitatea asta să ţi-o bagi dumneata în poponeţ, dacă nu vrei să ţi-o bage alţii pe-a lor”.