După ce s-a ajuns, de comun acord, la faptul că, dacă vor să formeze o alianță politică, peneliștii trebuie să pună mână de la mână cu pedeliștii și să îngroape securea războiului, șefii singurelor grupări liberale din România, îndeajuns de mari cât să-i țină piept lui Victor Viorel au realizat că trebuie să-și ia picioarele la spinare și să-i dea un nume, o descriere și o proprietate chimică noii fuziuni. Fuziune care apare, în dosarele liberale sub un singur nume: Alianța Creștin Liberală. Având ca motto nemărturisit: „Cu Dumnezeu înainte, ca să nu ne ducem înapoi!”

  Dacă e să înghițim această nouă alianța politică, probabil că ne-am produce singuri o indigestie. Planul mi se pare unul de bun-simț, dar nu poți să numești un proiect atât de râvnit Alianța Creștin Liberală, decât dacă jumătate plus unu din membrii sunt preoți. Sau poate alegătorii ar trebui să profite de această ofertă politică și nu doar să voteze cu ACL, ci și să se spovedească în cabină cu buletinul de vot în mână? Sau poate că acest nou partid nu va da în perioadă de campanie găleți, papuci și magneți de frigider, ci icoane, cruci din bronz și mir?  Cert este că dacă BOR vroia să-și facă partid, cam așa ar fi arătat.