Victor Ponta a mers pe tema naţionalistă în finalul discursului de la Craiova, invocând versurile din "Acolo este ţara mea", cântate de Tudor Gheorghe. Aghiuţă ne-a pus şi de data asta să ne uităm la faţa olteanului Ponta şi ne-au încercat senzaţii confuzionale. Din ce ştim chiar după propriile-i declaraţii, genomul Victoraş, braţ la braţ cu dublura Viorel, a venit dinspre Vlahia albaneză şi, recent, din direcţia pietrarilor italieni ale căror drumuri din România sunt şi azi un motiv de mândrie pentru Guvernul Ponta. Colateral, liniile feţei arată şi o implicare a Hoardei de Aur, pe vremea când ea nu se numea, în România, PSD.

Acuma, nu că am fi noi nişte admiratori ai teoriilor genelor pure, dar motivul naţionalist ni se pare nepotrivit pentru o coproducţie de succes social ca dl. Ponta. În discursul său, el nu a uitat să le mulţumească românilor verzi Iliescu şi Năstase, care au avut încredere în el şi i-au lăsat portofelul Partidului pe mână. Rememorăm că dacoromanul Năstase a fost bulib…tarabostele care l-a format, pe vremea când îi amintea de Titulescu prin trăsăturile asiatice.

Când îi mulţumeşti unui puşcăriaş, e clar că o faci pentru că te-a învăţat meserie; dl. Năstase, cu toată pregătirea intelectuală de clasă, nu s-a putut rupe de chemările genetice spre găinării şi ouăle clocite până la aurire de mătuşa Tamara, cam rusoaică de felul dânsei. Ţinând cont că Băsescu este şi el tătar într-un procent deloc neglijabil, tragem concluzia că disensiunile tribale asiatice s-au transmis şi ele pe cale de ADN până în zilele noastre.

Ponta a mai insistat şi pe ideea ortodoxiei naţionale, precizând că va fi un Preşedinte căruia nimeni nu-i va putea reproşa că nu e român şi ortodox. Adicătelea, pe înţelesul admiratorilor, exact aşa cum Băsescu nu este, el ţinând în secret o variantă khazară a Ramazanului altoit cu elemente sabatice. Până la urmă, tot analizând noi spusele lui Ponta, o desluşirăm şi pe aia cu formarea poporului român, cu voievozi cumani, scriere slavonă şi hărnicie moştenită de la străbunii daci.

Una peste alta, parcă nu zestrea genetică a politicienilor ne-ar interesa, ci ideile lor în ce priveşte, vorba ceauşului de altădată, bunăstarea tutulor oamenilor muncii, indiferent de naţionalitate. Hai că am început să vorbim prostii, ne ia Ponta sticla din mână ca în bancul cu nea Nicu şi ţiganii. Pardon, romii care ne-au asimilat aşa de bine, pe când noi eram atenţi să nu ne fure ungurii codrul-frate, fără să împartă cu guvernele noastre de lăcuste asiatice.