Cu Ludovic Turbanul în moț, PNL a depus marți moțiunea de cenzură la adresa Guvernului Viorica Vasilica. Desigur că a fi perseverent este o virtute, mai ales când lupți împotriva unei adunături de corupți precum cei ce alcătuiesc Cabinetul Dăncilă. Numai că atunci când vrei să înlocuiești corupția altora cu corupția ta e o virtute aparte, care amintește de luptele tiranilor clasici.

Cu rugăciuni fierbinți, implorări și descântece, membrii formațiunii de dreapta își doresc ca de data asta să le pice ca prin farmec sorții necesari pentru a răpune obstinatul Guvern lăsat moștenire de Liviu Dragnea. Liberații recunosc totuși că Noul Guvern care ar urma să înlocuiască Cabinetul Dăncilă a dat berbecește cu capul de prima problemă pur filosofică a genezei. Adicătelea pe limba daco-romanilor: Cum înjghebăm Guvernul, cine îl conduce, cine cine măsoară, cine taie, pe care îi punem miniștri și secretari de stat, ce compoziție cromatică, olfactivă, tactilă și spirituală o să avem acoló, ce metale, lemne, noroaie și alte astfel de materiale umane și subumane folosim pentru a clădi Cabinetul, cât va fi import și cât va fi export în cele ce compun Executivul. Și cum actuala clasă politică și-a făcut școlăraia în cârpire, vopsire și camuflare de boarfe politice roase de incompetență, corupție, invidii, lăcomie și egoism…se pricepe de minune să creeze, să formeze un Guvern.

„PNL își asumă răspunderea guvernării. Vom avea cu siguranță un Guvern fără PSD. Nu putem anticipa, am preferat să nu adâncim discuțiile în acele puncte în care nu suntem de acord”, transmite patronul celor ce se cred liberi. Așa că ce mai tura vura, ce negocieri, cu ce rost? Oricum nu știm ce sunt ălea, cum se fac. Socoteala e că scăpăm de PSD, punem labele pe ciolan… încolo ne descurcăm noi. Până la urmă, românii nu se doresc guvernați. De sute de ani ne-am obișnuit să fim stăpâniți, e o povară pe care o vom duce următoarele milenii. Una e sigură, stăpânii știm să ni-i găsim.