Pentru că avea condei încă de pe vremea când dădea cu subsemnatul la Secu’ Dan Voiculescu s-a hotărât să-i scrie lui Traian Băsecu o poezie, pornind de la versurile lui Eminescu din „De câte ori, iubito…”.
De câte ori, Băsescule…
de Felix Varanul
De câte ori, Băsescule, de noi mi-aduc aminte,
Whiskey-ul tău cu gheață mi-apare înainte
Pe B1, blonzie, nici Udrea nu se arată,
Departe doară Boc cel mic – o pată;
Iar peste mii de tururi de referendumuri repezite
E Mirciulică al meu, plutește, cu glume ostenite,
De când Gabi Firea în PSD s-a dus
Dana Grecu urlă singură, pierzându-se-n apus.
Dă-i pe Antena 3 acum, să vezi priviri suferitoare,
Nici rău nu pare-acuma Gâdea, nici bine nu… el moare,
De poftă să mai vadă o nouă suspendare.
................................................................
Deşi mai sper, matroaze, să văd Flota-napoi.
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi.
Cu riscul ca Crinela să aibă ochi cam vineți,
