Ne aflăm în plină vacanță parlamentară, se apropie toamna și, evident, sezonul de hibernare al Ciolacilor din zona subcarpatică a Buzăului.

Este o perioadă în care Ciolacii nu se mai hrănesc cu atacuri politice la adresa celorlalte specii de coaliție.

Până la trezirea din hibernare, în primăvară, când este programată perioada de șefie executivă, Ciolacul se hrănesc cu ceea ce au reușit să aranjeze până la vizita raselor pure maghiare în teritoriul său.

După perioada de șefie executivă, urmează sezonul de împerechere al Ciolacului cu specii din opoziție, mai mult sau mai puțin radicale.

Chiar și în acest context, Ciolacul este așteptat să coabiteze în continuare cu rasele maghiare, chiar și cu cele care nu mai sunt pure.

Ciolacul este o creatură, cu aspirații de animal politic, un specimen obișnuit să trăiască solitar în coaliție, marcându-și teritoriul cu promisiuni electorale populiste și hrănindu-se din încrederea prăzii facile de masă.