După luni bune de iubire cu PNL, la guvernare, președintele PSD, Marcel Ciolacu, a recunoscut, într-un final, că seara privește către stele, cu gândul la premierul cu grade pe umeri, Nicolae Ciucă.

Exact ca în povestea imposibilă de dragoste a lui Mihai Eminescu, Marcel Ciolacu a ajuns să trăiască propria variantă a “Luceafărul”:

A fost odata ca-n povesti,

A fost ca niciodata,

Din rude mari imparatesti,

O prea frumoasa fata.

Si era unul la părinți (după plecarea lui Dragnea)

Si mândru la piept cu lovele,

Cum e Daniel între părinți sfinți

Și CFR Cluj între stele.

Din umbra falnicelor șpăgi

El burta și-o îndreaptă

Lîngă biroul, unde-n al mesei colț

Generalul așteaptă.

...

Ciolacu: “Cobori în jos, general blînd,

Alunecînd pe-o fraza,

Pătrunde-n Casa Poporului și în gând

Și taxele-mi lumineaza!".

El asculta sforăitor,

Se ăăăă-ia mai tare

Și s-aruncă adormitor,

Se cufundă în bâlbă mare.