Pentru că guvernul pe care îl conduce a încheiat anul pe creştere economică, premierul Emil Boc a fost atât de fericit, că a găsit timp şi pentru alte activităţi. În alte cuvinte, el s-a gândit să transmită ţării un mesaj pe ritm de rap. Cel mai direct posibil, după cum ne-a şi declarat.

Fără ştiinţa nimănui, nici măcar a colegilor de partid, Domnia Sa şi-a pus ţoalele FUBU şi s-a înconjurat de o grămadă de şmecheri din Sălăjan colţ cu Socului. Aviz cunoscătorilor. Apoi, pe ritmul unor başi atât de nesimţiţi că au fisurat, instantaneu, structura de rezistenţă a opt blocuri, a muşcat din microfon ca un pitbull, lătrând versurile cu care venise de-acasă.

„De pensii mă doare la bască/am crescut PIB-u de-am lăsat Europa mască/frate, io când pun mâna pe guvernare s-a terminat cu şmecheria/daţi cezarului ce-i al cezarului că altfel mă ... pe toată România”. Martorii înregistrărilor spun, de altfel, că Emil Boc îşi ieşise din minţi, fiind absolut de nestăvilit. „Nici măcar nu mai ţinea cont de rime”, a declarat un alt rapper, pe nume Costel. „Plus că, la un moment dat, a început să-i zică nigga (cioară) lui Vanghelie. Asta-i super şmecherie, frate, tre’ să fii super-smardoi să faci aşa ceva. Jos pălăria.”

Albumul pe care l-a înregistrat în numai două zile şi două nopţi de muncă susţinută este, de altfel, disponibil în magazine şi pe internet. Titlul – Şmecher de guvern – vorbeşte, desigur, de la sine. Cât despre multitudinea de pseudonime pe care şi le-a ales, Boc a spus că Boccaccio se referă la coerenţa discursului, la abilitatea textuală „cu care i-a fraierit pă toţi agaricii din România”, mai ceva ca celebrul poet italian. Cât despre Doktor Bocet, e simplu. „Asta vreau să se-audă după ce nu voi mai fi premier. Un bocet prelung şi trist din toate cele patru zări ale ţării noastre de handicapaţi.”

Atât a mai spus, după care a plecat la braţ cu două bagaboante trăsnet, de a întors privirile întregului cartier.