Elita societății românești, gruparea baronilor locali, a dat o comandă uriașă pentru jocul The Last of Us, prevestind prin această acțiune timpuri negre pentru oameni ca Nicușor Constantinescu și Relu Fenechiu. Nu că n-ar fi fost negre deja, dar baronii s-au gândit, se pare, că asemănarea dintre moravurile lor și moravurile producătorilor de la Naughty Dog nu poate fi lăsată să zburde singură prin magazinele de gaming din țară.

Dacă ne gândim mai bine, aventura post-apocaliptică a americanilor Joel și Ellie, într-o țară invadată de zombie seamănă perfect cu aventurile în țara lui Papură Vodă ale societății Nicușor&Co. Puști sunt, bâte sunt, zombie așa și așa, aventură-cu duiumul, totul ține pe ce fel de procesor rulează: Nvidia, Intel? Nici o problemă. Dar, dacă se încearcă experiențele tari ale jocului pe bovinele programate reținute de DNA, secvențele geniale de bătăi în ganguri, supraviețuire în orașe și lupte cu ființe fără ochi se transformă în bătăi în parcări, supraviețuire în spitale și lupte cu ființe fără partid, exact ce-i trebuie unui joc video să devină joc politic.

Dar, să lăsăm deoparte fișele baronilor locali, și să aruncăm un ochi pe joc, că doar suntem la IT, nu? Am tot bătut câmpii cum că The Last of Us e în top 5 cele mai bune jocuri făcute vreodată și nu cred că m-am înșelat. Dacă ai fi adunat într-un buchet peisajele din Crysis 3, abilitatea de strecurare din Thief 4 și secvențele video din Uncharted, le-ai fi strâns laolaltă cu ață și apoi să adaugi un strop de genialitate, probabil că ai fi obținut, mai mult sau mai puțin The Last of Us, un joc în care ai la fel de mult noroc ca și Nicușor Constantinescu pe patul de spital din SUA.