Poate că puterea islamică nu separă puterile în stat, dar divizează raporturile de forță în familia iraniană. Rezultatul: înspăimântător pentru familiști, dar excelent pentru cineaști
Imaginați-vă că aveți un tată bolnav de Alzheimer și o soție care a obosit să-l spele la fund. Dumneavoastră sunteți la serviciu și, nefiind ubicuu, n-o puteți ajuta. Fata voastră de 11 ani nu poate nici ea, că merge la școală, unde spală cel mult tabla de cretă. Chiar și așa însă, nu vă puteți lăsa tatăl pradă unei boli care l-a damblagit și pe Ronald Reagan. Sunteți, prin urmare, decis să angajați o bonă filipineză, moment în care consoarta insistă să plecați din țară pentru binele copilului. Dar nu orice țară, atenție, ci a mai conservatoare și absurdă dintre toate: Iran.
Filmul iranian l-ar bate pe cel românesc și la fotbal
Cam așa stau lucrurile în pelicula câștigătoare de Oscar pentru film străin, A Separation.
OK, temă socială, veți spune, am mai auzit, juriul a-nchis ochii și a dat premiu pe motive politice.
Ei bine, nimic nu poate fi mai neadevărat.
De la primul și până la ultimul cadru, scenariul este atât de beton și actorii (necunoscuți) atât de buni, încât veți realiza cu tristețe că cinematograful românesc este la distanță de ani-lumină. Mai mult, regizorul Asghar Farhadi face o echilibristică atât de fină pe sârma comentariului politic, că și-ar putea deschide, probabil, cu ușurință un BBC iranian.
Ileana Lazariuc, ochită de arăbeți pentru sequel?
Cât despre conflictul social care dospește în Separation, bona iraniană se dovedește o sclavă Isaura ca oricare alta. Asta însemnând că, atunci când aduci în casă un străin, se lasă, de obicei, cu stricăciuni, singura întrebare care se pune fiind: a cui e vina? În cazul de față, suspiciunea planează atât de subtil asupra tuturor, încât inculpatul nu e dovedit de bizara justiție iraniană (atât oficială, cât și domestică) decât la final.
În fine, eu mi-aș fi dorit și o scenă extra în familia lui Ahmadinejad, cu o Ileana Lazariuc pauperă, plecată ca bonă la arabi. Poate când o ieși sequelu’, că tot e fata-n domeniu. Până atunci, Separation rămâne un film absolut remarcabil, care trebuie văzut cu orice preț.
