Ascultaţ aişi la mine să vegeţ şe întâmplare
S-o-ntâmplat ajgimineaţă la ţâdule,-n Gara Mare.
Că veni ca valvârceju cu-o uiagă într-o mână,
Răchiat, un biet cipezăr, care iuce pusă frână:

- Bună zâua şî bun lucru! Mi-s Floruţ a lu Păsulă
Ş-am venit la dumetale ca să cumpăr o ţâdulă!
- Bine, bine! zăsă doamna, una grasă, roşie-n buşi,
Dar năince, dom Păsulă, zî-m şî mie un’ ce duşi?

- Fir-ai naibii,  tupeistă!...Care-i treaba, care-i şmenu? 
Şe ce doare-acuma capu unge vreu să merg cu trenu?
- Domnu meu,  ce rog mă crege: nu-i o vorbă în pustiu:
Ca să pot să-ţ dau ţâdula, uice,-i musai ca să şciu!

Fir-ai tu dă comunistă! Că ce şciu v-o şapce sace
Că-şci cu jiumăta dă normă…pusă dă Săcuritace!
- Următoru!...strâgă doamna, iar tu, domnule Păsulă,
Nu îm spuni pă unge-i merje, nu îţ dau nişio ţâdulă!

- Vreu să vină şăfu gării! înşepu Floruţ să zbiere 
Dă să spărie atunşea şî-l chemă biata muiere.
- Io mi-s anjiniriu Fleaşcă! să prezântă un bărbat,
Care-i treaba, dom Păsulă, şine drac ce-o supărat? 

Îl luă el după umeri şî îl trasă măi d-oparce: 
- Zî-m şî…unge merji acuma? Că ni-s oameni d-ăi cu carce!
- Oh, păi zî-i aşa, dom Fleaşcă! uica nostru să dăscruntă,
Dumetale-ţ spun, c-ai carce: merg cu trenu la o nuntă!