Așteptările de pe umerii lui „Prometheus”, noul SF semnat de Ridley Scott, erau imense. Părea să fie primul film științifico-fantastic din ultima vreme care să nu sufere nici la capitolul buget/efecte speciale, dar nici la capitolul scenariu/poveste. Din păcate, după un Robin Hood slăbuț, noua creație a lui Scott ar putea foarte bine să apară și în CV-ul lui Sergiulică al nostru, având în vedere lipsa totală de coerența a poveștii, ca să nu mai vorbim că logica acțiunilor personajelor poveștii e mai obscură decât scrierile lui nea Nelu.
Scenariul lui „Prometheus” se poate rezuma prin următoare imagine, bine ştiută de internauții care o ard pe 4chan, reddit sau 9GAG:
Niște extratereștri i-au creat pe oameni. Pentru că de ce, cum ar spune filosoful Becali. Și acum vor să-i distrugă. Sau să le ia locul. Sau să facă dragoste suavă cu ei. Sau să-i scoată la un Cico. Nu e deloc clar. Ideea e că hai să vezi niște efecte speciale mișto și niște sânge, iar cu povestea vedem noi mai încolo. Poate în Prometheus 2, dacă ăsta face îndeajuns de mulți bani.
E păcat, că toți actorii își joacă foarte bine rolurile, dar nici nu ai cum să te aștepți la altceva de la Noomi Rapace, Michael Fassbender sau Charlize Theron. E păcat, că efectele chiar arată bine și, în general, filmul stă foarte bine din punct de vedere vizual. Mă rog, nu chiar atât de bine încât să merite 30 RON la IMAX, că în mare parte filmul e convertit în 3D din 2D, iar asta se cam simte. Doar că, după cum am mai spus mai devreme, asta e cea mai mică problemă a filmului. Nici măcar nu e prea clar cum se leagă de universul Alien, scena de la final având mai puțin sens decât versurile unei melodii de-ale Innei.
În concluzie, vă recomand „Prometheus” cum v-aș recomanda o șaormă de patru lei: s-ar putea să vă placă, dar e clar că unele ingrediente sunt cam stricate, iar chestii esențiale, gen cartofii prăjiți, lipsesc cu desăvârșire.
