Era un refren – demonstrație pe care, acum peste 20 de ani, o duzină de vlăjgani îl primea periodic, la marginea terenului de sport, de la un ”adversar” rezistent și tenace. El, ”dujmanul de clasă”, profa de exerciții de doar 1,55 metri, ascunsă mereu într-un trening prea larg, încheia fiecare oră de curs aliniind derbedeii ce ne închipuiam a fi în fața unei linii vopsite-n asfalt și arătându-ne cum, în ciuda protestelor și amenințărilor noastre, sportul pe care doream să-l impunem nu reușea niciodată să bată educația fizică din programă. ”Lecția s-a terminat. Bună ziua!”.  Era o lecție despre instrument și metodă.

Același refren l-am auzit zilele trecute, împrăștiat printre rânduri și printre dinții săi cariați, de penalul Dragnea. De la înălțimea condamnării sale istorice și din interiorul costumului său de sporturi electorale deloc transpirat, Livache a dat fluierul de final al unui scrutin de manual, aliniind cururile comode ale românilor, pentru următorii 4 ani, în fața unei linii imaginare dinapoia căreia colegii lui de partid vor proceda în a-și exersa instrumentele și metoda.

„Lecția s-a terminat. Bună ziua!” este și îndemnul meu la reținere, pe care azi îl adresez tuturor descreieraților vocali ce-au pervertit luni de zile, prin nuanțe proprii și contradictorii, pe bloguri și conturi de facebook, mesajul simplu al participării la vot, uitând apoi, ei înșiși, să-și plimbe blazoanele și bazoanele pe la urne. Este invitația la tăcere umilă îndreptată către o diasporă inertă și către o majoritate băștinașă defectă, ce a înfundat, pe 11 decembrie, caltaboși și cârnați, trăgând doar cu coada ochiului către exit-poll-uri.

Liniște, lecția s-a terminat! Când doar fluierăm prin Templu iar mâna pe par n-o punem decât pentru selfie-uri prin oglinzi, ne merităm soarta. Bună ziua!

Editorial apărut în Academia Caţavencu, nr. 19 (1218) - 19 decembrie 2016-29 ianuarie 2017