Deși jocul echipei sale are efectul unui Xanax întreg, luat pe nemâncate, Ilie Stan nu poate dormi deloc noaptea de grija lui Florin Costea.

Grea e viața de antrenor în Ghencea când ai atâtea stele în echipă și nu știi pe care să le trimiți pe bolta cerească pentru a le lumina calea către stadion suporterilor. Într-o astfel de situație ingrată se află și Ilie Stan, care se agită în ultima vreme mai tare decât o făcea Miorița în baladă, frământat de o idee care i-ar da bătaie de cap și microbistului Albert Camus, dacă ar mai trăi.

Tehnicianul potențialei câștigătoare a titlului din ultimii cinci ani are de ales între Tănase și Costea, doi fotbaliști uriași pe care lumea nu putea să-i mai încapă pe un teren atât de mic. Plini până la refuz de calități similare, cei doi s-ar călca pe glezne reciproc dacă ar juca în aceeași echipă, astfel că în timp ce Tănase e pe gazon, Costea e în joc de glezne pe bancă.

Impresionat de faptul că Florin Costea îl ascultă la antrenamente și nu-l mai înjură decât maximum o dată la o jumătate de oră, Stan nu doarme noaptea pentru a găsi o metodă prin care să-i răsplătească efortul jucătorului. În cele din urmă îi veni ideea: dacă Al Pacino şi Robert de Niro au putut să joace împreună, de ce n-ar face-o şi Costea cu Tănase? Bucuros că a găsit soluția, Ilie adormi liniștit și visă că Florin Costea a marcat golul prin care Steaua a câștigat campionatul, după o pasă a lui Tănase, iar atacantul a alergat apoi către banca de rezerve și, ajungând lângă Stan, a scos de sub tricou un buchet de crizanteme roș-albastre pe care le cumpărase în dimineața meciului.