Mai țineți minte perioada în care toată lumea voia să fie femeie de serviciu la RENEL? Era perioada în care o asemenea funcție de importanță capitală era retribuită de statul român cu o leafă ce bătea salariile pricăjite ale câtorva ingineri luate la un loc. A venit însă privatizarea peste ei iar paradisul angajaților la stat cu lefuri nesimțite s-a mutat la Transgaz. Constituită ca societate pe acțiuni în anul 2000, Transgaz se ocupă, aşa cum îi spune numele, cu transportul gazelor naturale. Ca la orice monopol de stat care se respectă şi în conturile căruia banii intră fără ca cineva să mişte un deget, şi la Transgaz a apărut şi s-a dezvoltat un grețos paradis al bugetozaurilor care bat la fund din punct de vedere al veniturilor Preşedintele, Guvernul şi Parlamentul la un loc. În martie 2014 Corpul de Control al premierului Puie Monta finalizează un raport cu privire la jaful constatat la Transgaz. Vreo doi ani raportul stă la dospit şi în februarie 2016 o mână criminală îl postează pe site-ul Guvernului. Admirabila presă română ia foc pentru că de ce? În finalul raportului se arată că printre instituțiile care au primit sinteza concluziilor se află şi DNA. De ce DNA? Probabil pentru că numai valoarea contractelor de achiziție verificate prin sondaj şi acordate cu încălcarea legislației se ridica la peste 20 de milioane de euro. Dar şi mai probabil, mutarea viza faptul că la Transgaz funcționa pe post de ştăbuleț gras remunerat un oarecare Sergiu Lascu, fratele doctoriței Laura Codruța, căpetenia anticorupție româneşti. Mitomanul a gândit strategic şi a direcționat dosarul astfel încât sora Laura să-l ancheteze pe fratele Sergiu. Mişcarea, cum se spune în fotbal, are acoperire regulamentară, găuroiul descoperit de Corpul de Control la Guvernului la Transgaz fiind un adevărat crater. Presa varaniană dezvăluie invocând surse care sifonează informații frecvent faptul că, în 2012, la DIICOT a aterizat un dosar despre aceeaşi cloacă coruptă de la Transgaz şi care viza nişte contracte babane de investiții plasate ilegal. Două chestiuni sunt certe: DNA este capăt de linie pentru toate potlogăriile comise la Transgaz şi DIICOT a rămas fără Bica taman în perioada în care această unitate de parchet se pregătea să umfle nişte granguri d-ştia gazoşi. Să le luăm pe rând.

Baronii gazului metan au transformat compania statului într-o frumoasă vacă de muls de la care au supt salarii astronomice, beneficii nesimțite şi comisioane porceşti. Feuda Transgaz este controlată de stat, care deține 58,5% din acțiuni şi a fost patronată de Ministerul Economiei, până în 2009 şi de Ministerul Finanțelor Publice până în 2014. Controlul a vizat perioada 2009-2013 şi s-a concentrat pe câteva direcții. Politica salarială a baronilor de la Transgaz bate la fund orice grilă de salarizare de la multinaționale de top. Salariații acestei companii umflă nu mai puțin de 13 sporuri: muncă grea, de noapte, vechime, ture, lucru peste program dar şi un spor pentru muncă în condiții penibile! Cum ar veni, doar faptul că aceşti băieți bine furajați vin la serviciu îi face să pară penibili, fapt pentru care leafa li se umflă cu un spor de 10%. La aceste sporuri se adaugă 37 de adaosuri sau beneficii, care mai de care mai spectaculoase: reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă cu 65% pentru salariați şi 50% pentru membrii familiei, pomeni cu ocazia zilelor religioase şi de ziua meseriei, pensii private şi asigurări de sănătate private în limita a 200 euro/ anual pentru fiecare tip de asigurare, cazare de 4 şi 5 stele la deplasări şi diurne de 65% din salariul de bază zilnic brut, 6500 mc de gaze anual mocca, decontare carburant şi transport cu trenul pentru salariați, premii jubiliare, 10 salarii ajutor de pensie, premii pentru stimularea frecării pisicii în orele de program, etc. Le-am trecut cam pe toate ca să vă ofticați puțin. Numai beneficiile împrăştiate salariaților, din care ştăbărimea administrativă şi-a tras partea leului, au făcut o gaură în buget de 139 de milioane de euro în perioada controlată. Concediile au fost sponsorizate cu 25 de milioane de euro baronii metanului bătând cu asiduitate coclaurile din Emiratele Arabe Unite, China, Malta, Rusia sau Finlanda. Primele încasate de conducerea companiei au totalizat, pentru 11 ştabi, 2,6 milioane de euro. Directorul general adjunct, ejaculat la pensie în septembrie 2012 a încasa doar în respectiva lună 54.000 de euro bani ad-labam, cumulând cu salariul şi primele aferente şi un generos ajutor de pensionare  de 191.580 de lei. La banii ăştia până şi preşedintele Klaus Werner se întrebă de ce dracului s-a chinuit cu Ponta în alegeri şi nu s-a angajat direct la Transgaz! Și ca să încheiem acest capitol obscen despre salarii nesimțite mai spunem că numai la diurnele de deplasare Transgaz a plătit nelegal peste 2 milioane de euro.

Sponsorizări și sifonări de peste 24 milioane euro s-au comis cu ocazia contractelor de achiziții publice şi a pomenilor acordate cu generozitate de baronii gazului metan. La capitolul sponsorizări compania a tocat 4 milioane de euro în perioada de referință (2009-2013), 70% din sumă fiind plasată clubului de fotbal Gaz Metan Mediaş în care baronii ocupau funcții de conducere. Contractele de achiziții publice au totalizat în cei 4 ani verificați peste 367 de milioane de euro fără TVA. S-au verificat prin sondaj 4,7% din aceste contracte, adică 80 şi în 90% dintre ele (72 de contracte) s-au constat încălcări flagrante ale legislației în vigoare cu privire la modalitate de atribuie. Valoarea prejudiciilor în acest caz depăşeşte 20 de milioane de euro. Metodele de operare ale baştanilor au fost variate. Cel mai frecvent contractele au fost făcute bucăți până la limita valorilor care permiteau atribuirea directă, fiind astfel evitată organizarea licitațiilor. Oamenii lui Puie Monta au descoperit şi contracte susceptibile de a fi fost încheiate în beneficiul unor persoane din conducerea societății, fapt pentru care lucrarea a fost făcută pachet şi trimisă la DNA. Unde zace şi acum fără un răspuns oficial.

DIICOT intră și ea pe fir mult mai devreme, după cum susține presa varaniană. Încă din 2012, când doamna doctor Laura era doar Procuror General al României, la DIICOT s-a format, prin sesizare din oficiu, un dosar care viza contracte de achiziții publice la Transgaz. Cum contractele vizau perioada de grație 2009-2011, care se suprapune peste perioada verificată de Corpul de Control al Guvernului, deducem că organele noastre se aflau cam pe aceeaşi pistă. Pe acest fond, în octombrie 2014 DNA condus de doctorița Laura se sesizează din oficiu cu privire la nişte infracțiuni comise la ANRP (Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților). „La data de 15.10.2014 Direcția Națională Anticorupție s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracțiuni de corupție, în legătură cu reconstituirea unui drept de proprietate asupra unui teren agricol, în suprafață de 13,0535 ha, situat în Bucureşti, zona Plumbuita, sector 2. Concret, la data de 15.03.2011, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, din care făceau parte suspecta Bica Alina Mihaela şi inculpații Alexandru Lăcrămioara şi Bogdan Dragoş-George, a aprobat raportul de evaluare, întocmit de un expert evaluator, corespunzător dosarului nr. 22714/FFCC, cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății şi justiției, precum şi unele măsuri adiacente”. Concomitent, un site fantomă care a trăit vreo câteva ore a publicat câteva poze profesionale în care apărea şefa DIICOT, Alina Bica, alături de prezidențiabila Elena Udrea, într-o călătorie la Paris. La sfârşitul lunii noiembrie Alina Bica este săltată din trafic şi introdusă la beci. Pe 22 aprilie 2015 Bica este eliberată pentru a fi arestată din nou, în septembrie 2015 într-un dosar de luare de mită în care este inculpată alături de fostul şef al fiscului Șerban Pop. Văzută din avion, telenovela prin care trece Alina Bica are toate datele unei acțiuni unidirecționate menită să o distrugă profesional şi moral.

Șpăgăria de la Transgaz a fost anchetată de DIICOT în 2014, adică taman când împreună cu Oficiul Concurenței se proceda la cercetarea unor licitații trucate la Transgaz. Ancheta viza 17 companii bănuite că au făcut înțelegeri pentru a obține contracte grase care vizau extinderea unor rețele de gaze. „Avem în derulare, în momentul de fată, un prim caz la care lucrăm în paralel cu Parchetul. Am mai preluat cazuri de la Parchet, pe care, apoi, le-am instrumentat, dar acesta este primul pe care il investigăm în acelaşi timp. Este un caz-test foarte important pentru noi pentru că dorim să avem o aplicare sinergică, să nu fie conflicte între cele două legi, Codul penal şi Legea concurenței”, a afirmat şeful Consiliului Concurenței într-o conferință pe tema achizițiilor publice. Investigația a fost declanşată în 2014 şi este legată de posibila trucare a unor licitații organizate de Transgaz, în 2011.Ulterior ancheta a fost extinsă şi pentru o altă procedură pentru care există suspiciunea participării cu oferte trucate. Cele 17 companii investigate sunt: Condmag Brasov, Inspet Ploiesti, Moldocor Piatra Neamt, TMUCB Bucuresti, Fluent Gaz Sancraiu de Mures, Rominsta Cristesti, CIS Gaz Santana de Mures, TD Williamson Belgia, Habau Pps Pipeline Systems Ploiesti, Cala Targu Mures, Instaservice Targu Mures, Amarad Arad, Gascop Targu Mures, Posada MED Medias, Petrostar Ploiesti, Syscom 18 SRL Bucuresti, Transelectric Targu Mures.  Cum Bica a fost săltată şi dusă la beci nici despre această anchetă nu s-a mai auzit nimic. Noul şef al DIICOT tace ca peştele-n acvariu şi ne vinde poveşti ştiințifico-fantastice despre cuburi negre şi spioni israelieni. Culmea ghinionului este că în 7 iunie 2016 o ştire Mediafax anunța sec: „Comisia Europeană exprimă preocuparea că unele companii ar fi încălcat reglementările concurenţiale europene care interzic activităţile de tip cartel și practicile restrictive de afaceri și/sau abuzul de poziţia dominantă pe piaţă. Comisia Europeană investighează potenţiale practici anticoncurenţiale privind transportul și alimentarea cu gaz natural în România, legate în special de un presupus comportament anticoncurenţial care ar viza blocarea exporturilor de gaz din România spre alte state membre UE”, precizează Executivul UE. Perdeaua de linişte care s-a aşternut peste golăniile monumentale de la Transgaz are toate şansele să se destrame dacă firma statului român este găsită vinovată de blocarea unor exporturi de gaze în UE. Căci intrăm în altă ciorbă, ceva mai rusească, având în vedere că ancheta Comisiei Europene îi vizează şi pe găzarii de la OMV Petrom, controlați din umbră de acționariat d-ăla rusesc de sorginte Gazprom.

Dacă nu era Transgaz ci SC Dor de muncă SRL iar printre ştăbarii excesiv furajați şi insuficienți anchetați nu se afla şi nea Sergiu Lascu, fratele doctoriței Laura, ne întrebăm şi noi aşa, ca opinia publică, cam ce circ mediatic am fi avut la televizor? Cum ar fi explicat doamna Laura câte pensii ar fi plătit cu banii şutiți de la Transgaz şi cum ar fi mărit salariile medicilor cu banii de protocol cheltuiți de domnul Lascu & compania? În tăcerea care s-a lăsat în jurul potlogăriilor de la Transgaz se aud două voci. Iată-le! Traian Băsescu: „La DIICOT era și dosarul lui Lascu, cu Transgaz… știam lucrurile astea și le-am chemat să le rog sa nu altereze funcționalitatea instituțiilor”. Și a adăugat: „…ele aveau un conflict mai vechi, unul profesional, de când era Kovesi procuror general”. Cea de-a doua îi aparține Alinei Bica: „Îmi făceam datoria. Tot trebuia să deschid dosarul. Dar poate că aș fi informat procurorul general al României despre situație sau aș fi pregătit un raport care să arate că atitudinea doamnei Kovesi în această problemă nu a fost corectă procedural”. Constatăm că marşul triumfător al României către domnia legii s-a împotmolit în şanț pentru că două doamne îşi dau bocanci în gură pe tema unor dosare penale cu prejudicii de sute de milioane de euro. Până şi propaganda SRI&DNA trebuie să accepte că ghemul de interese de la Transgaz este un nod gordian pe care justiția nu poate să-l ignore la nesfârşit doar pentru că în administrarea acestei societăți a lucrat şi fratele şefei DNA. Doctorița Laura, cu plagiat sau fără, trebuie să explice repede care-i şpilul în afacerile Transgaz şi ce se întâmplă cu sesizarea Corpului de Control al Guvernului. Șeful DIICOT ar trebui să explice care-i stadiul dosarului din 2014 în care se anchetau licitațiile trucate de la Transgaz comise în vreme mandatului de adjunct al domnului Lascu. Și dacă nu ne pot da explicații, cei doi ar trebui să-şi pregătească şi demisiile, şi bocceluțele. Aşa, pentru orice eventualitate!

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 17 (1216) - 21 noiembrie-4 decembrie 2016