În România anului 2016 fetele se nasc egale cu băieții, femeile au aceleași drepturi fundamentale cu bărbații, femeile au acces la aceleași joburi și funcții ca bărbații, femeile sunt plătite egal cu bărbații. Bineînțeles că sunt încă domenii unde acest lucru nu este deloc valabil, bineînțeles că undeva în lume femeile sunt încă omorâte cu pietre, bineînțeles că, într-un colț pe Pământ, să te naști femeie este un blestem, bineînțeles că încă mai există femei decapitate pe motiv de adulter. Bineînțeles că, de egalitate în drepturi nu au beneficiat mamele și bunicile noastre și că această egalitate este încă, din păcate, pentru anumite categorii, un privilegiu. Acest articol nu este împotriva feminismului fiindcă avem încă nevoie de feministe și feminiști care să lupte pentru drepturile femeilor, ci este împotriva feminismului victimizator și agresiv.

Feminismul, în anul de grație 2016, în loc să sădească încredere în femei și să le spună că au tot ce le trebuie ca să reușească, că pentru aceste drepturi de care se bucură acum, alte femei s-au sacrificat și AZI pot face și pot fi tot și orice, feminismul le îndeamnă pe femei să scuze și să acuze, să găsească un țap ispășitor pentru neizbutirile lor "bărbații sunt nenorociții din cauza cărora tu nu poți, bărbații sunt sursa răului, dacă faci o ciorbă acasă pentru bărbată-tu ești o sclavă, din cauza bărbatului nu reușești, bărbații sunt niște nenorociți, bărbații sunt sursa răului". Nu doar că acest tip de gândire este neconstructiv, pune umărul la distrugerea ideii de familie, cuplu sau prietenie, dar ajunge să agreseze oameni nevinovați. Feminismul prost înțeles pune la colț celălalt gen bazându-se, culmea ironiei, fix pe ce acuză: pe gen, doar că masculin. La ce duce mai exact asta?

1. La paranoia. Femeile ajung să creadă că, spre exemplu, un insucces la muncă e exclusiv din cauza nenorocitului din biroul alăturat care, cu siguranță e mai bine plătit decât ea și, deci, favorizat.

2. La suspiciuni. Dacă un bărbat zâmbește unei femei pe stradă e fiindcă vrea ceva de la ea, bineînțeles "ceva" cu tentă sexuală.

3. La însingurare și singurătate. Nu am nevoie de un bărbat lângă mine, toți sunt niște nenorociți.

Îmi pare că activismul feminist în România anului 2016 are un singur scop: cotele de gen. În România în care copiii orfani sunt legați de garduri, în care bătrânii mor de foame, în care OAMENII și nu doar femeile suferă nedreptăți, să te preocupe ca activist feminist că nu sunt destule femei în Parlament, mi se pare cel puțin penibil. Se întreabă feministele de ce umaniștii refuză să se numească (și) feminiști: de rușine. Rușinea de a fi asociat cu o categorie socială care urlă să descopere vinovați și să își lingă rănile de victimă perpetuă. Este ironic să cauți, teoretic, bineînțeles, să perfectezi parteneriatul dintre bărbați si femei la nivel cultural, politic etc când tot ce face feminismul este să arunce cu piatra în "nenorociți" și să-i împungă cu degetul.

Asta nu înseamnă că nu există nenorociți, jeguri, suboameni în rândul bărbaților. Dar există în egală măsură și în rândul femeilor. Cred că egalitatea de gen este mai degrabă o chestiune potrivită umaniștilor și nu feministelor. Pentru că umaniștii nu fac discriminări pe bază de gen ca feministele și astfel sunt mai predispuși să instaureze cordialitatea și cooperarea ca stil de viață.

Revenind puțin la cotele de gen și problemele României anului 2016. Îmi pare că această inițiativă a feministelor este total greșită și nu va face altceva decât să aducă plus incompetentă în rândul Parlamentarilor. Clasa politică actuală are nevoie să fie ștearsă complet și înlocuită cu oameni sută la sută proaspeți și profesioniști. Să te zbați acum, pe valul corupției și incompetenței, să aduci femei în Parlament e ca și cum ți-ai da cu șprei peste transpirație. În plus, există curente politice decise să înlocuiască "patriarhia" cu orice preț. Feminismul lui 2016 nu mai crede in egalitate, ci in corectitudine politică extremă și in lacrimi de barbați albi. Feminismul a devenit un intreg esafodaj, cu paradoxuri și afirmații care bat cap în cap, dar este fix ideologia care le încurajează un atac furibund la sistemul existent, pe care nu vor să îl îmbunătățească, ci să îl îlocuiască cu propriul sistem. Bazat pe inegalitate, dar cu favorizarea promotorilor săi.

De asta am ajuns să detest feminismul. Pentru că nu mai are nicio legătură cu egalitatea, dimpotrivă. Foarte multe femimiste mă vor acuza acum de misoginism. Dacă să pui preț pe om și să nu consideri că doar femeile sunt nedreptățite, ci OAMENII, da, atunci putem să-i spunem misoginism.