Mai este foarte puțin până la sfârșitul anului școlar și totuși ne sunt prezentante din ce în ce mai multe cazuri de elevi care se caftesc prin școli și licee. Ăia de prin facultăți sunt prea fumați ca să se bată. Eu cred că elevii se bat de bucurie. Vine vacanța mare și ăsta e felul în care ei se eliberează de stresul studiului.

Cel mai recent caz a avut loc, ieri, la Pașcani. Acum, e foarte posibil ca cei doi elevi de clasa a VII-a, respectiv a VI-a să fi dorit să reconstituie lupta dintre Bute și Froch. Cu alte cuvinte, unul să stea cu spatele la perete și celălalt să-i care pumni din toate direcțiile și unghiurile posibile. Așa că ciomăgeala de la Pașcani rămâne sub semnul întrebării în ce privește motivul real. Cert este că, de câțiva ani încoace, „micuții” își dau palme, pumni, picioare, își dau cu scaunele în cap, își îndeasă cretă pe gât și se dau cu căpățânile de table, pereți și cadre didactice.

Ei bine, iată

  că elevii nu se bat ca proștii și degeaba. Astăzi am aflat că afganii sunt foarte interesați de luptele dintre elevi, le urmăresc fenomenul de ceva vreme și ar dori să preia modelul de succes de la noi. Dacă nu cumva chiar să cumpere elevi bătăuși la second-hand. Și asta pentru că în Afganistan, Pakistan, Turkmenistan și restul de stani sunt foarte populare luptele între câini. E o adevărată industrie, se fac pariuri, blaturi, non-combat, cam cum e la noi în Liga I. Problema e că ăștia s-au cam plictisit de câini și vor să treacă la următorul nivel.

„Elevii care se bat au ceva mai multă minte decât un câine și se pot antrena și mai ușor. Mai mult decât atât, în Afganistan nu prea sunt școli, deci copiii vor fi foarte fericiți.” – Abdullah, crescător de câini de luptă.

Surse de pe lângă MECTS au recunoscut că se gândesc serios la un posibil parteneriat cu Afganistanul, mai ales că avem prea mulți elevi și prea puține școli.