Alungat de la guvernare de către baronii USD, Crin Antonescu n-a pus azi-noapte geană pe geană, ci a scris, la lumina slabă a lumânării de la căpătâiul Partidului, o proclamaţie sub forma unui poem indignat, care va deveni, fără îndoială, adevăratul manifest al Revoluţiei Bunului Simţ:
Deşteaptă-mă, române!
Deşteaptă-mă, române, din somnul cel de noapte
În care m-adânciră slugoii lu’ Varan
Acum ori niciodată trezeşte-mă la şapte
Că prea dormit-am somnul profeţit de Brucan.
Acum ori niciodată să dau dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge alcool de lipovean
Şi-n capu-mi gol există un singur vis, anume
Să sforăi din nou, falnic, în patul lui Traian.
Priviţi, guvern din umbre, Căline, Klaus, Gigele,
Incompetenţi cu acte, penali şi alţi netoţi
Cu conturi incomplete, strigă, surprinşi pe vine:
„Trăim la guvernare, altfel crăpăm cu toţi!”.
Pre voi vă nimiciră a Pontei răutate
Şi oarba neunire cu Blaga şi alţi fraţi
Dar eu, pătruns la suflet de dorul de Palate
Promit că voi da gloatei fasole cu cârnaţi!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui Chiorie
Al cărui jug din seculi ca boii îl purtăm
Acum încearcă Dragnea, în marea-i şmecherie
Să ne omoare-n masă, ca morţi noi să-l votăm?
Penali cu suta-n frunte, căci oastea e cretină,
Deviza-i „Puie Monta!” şi scopul ei preasfânt.
Eu mor mai bine treaz, în insomnie deplină
Decât în aşternuturi non-stop să mă frământ!
Exclusiv online
